| |
|
| |
īn seara asta de toamnă
plopii au īnceput să meargă
trecānd pe lāngă mine
aşezat īn acelaşi loc
de unde cred că acum vreo mie de ani
ţi-am strigat de sub o fereastră
femeie!
tu cāt crezi că mai pot repeta
pantomima aşteptării īn ploaie
īn teatrul ăsta al tău plin
de alte strāmbături
īn timp ce fantoma unui rege
pe care l-am ucis cu māna mea
īţi cucereşte toate ţinuturile
de gheaţă
unul cāte unul
nu vezi cum masca ta de piatră
ne dăltuieşte o soartă
atāt de schimbătoare
cu ochii aţintiţi
pe titriez
tu īl atingi,
el se roteşte
eu īl privesc,
el se opreşte
mereu şi exact
īn
acelaşi loc
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-10-11 |
ai dreptate, andu. unele femei iubesc imposibil.
iar la intrebarea de cate ori as zice asa: de 100 de ori sa ploua, de 99 de ori sa stai, sa astepti si in cea din ultima ploaie, dupa care pe cer va fi numai si numai soare, sa pleci. fireste, cu titirezul in buzunar
|
| bobadil -
2008-10-12 |
Dorine, mi se pare mie sau numaram amandoi ca prostii plopii la ora asta?
Multzam omule, filozofia din incipitul comm-ului tau m-a lasat nu siderat (asta ar fi joaca de copii), ci m-a trimis de-a dreptul inapoi la gradinita. Cica doar acolo ar mai fi virgine.
Niste carcotasi, ce naiba!
Andu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com