| |
|
| |
sunt contagioasă
uite ai putea lua
toate cuvintele care dor de la mine
cele care le am în inimă
cele pe care le port în pântec
şi cele pe care nu ţi le-am spus niciodată
ia-mi toate cuvintele şi stai aşa nemişcat
să mă priveşti ca pe un ceas nou
programat după căderea umbrelor tale
nu mai fi îngândurat
de această prăbuşire de ape
ia şi ultima frică de la mine
întreabă-mă de mai multe ori
până îţi voi spune tot numele
să poţi continua sfârşitul
fără să ai curajul să plângi
o să-ţi faci loc în mine
să ne ajungă boala aceasta
ca o licoare
din care să bem pe rând
să nu mai auzim
să nu mai vedem
să nu mai simţim
cum ne tremură mâinile
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-10-10 |
Mădălina, bine ai revenit pe Hermeneia!
Asa cum ne-am obişnuit: un text, o invitaţie la vis..
ps: ai un typo in strofa a treia
|
| Madim -
2008-10-10 |
Francisc,
mulţumesc pentru urare şi pentru atenţionare. este vorba de "ultimă", nu?
|
| francisc -
2008-10-11 |
da, acum e ok
multa inspiratie si spor!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com