| |
|
| |
e mai greu să stai ca un viu pe ochiul rotund
până când pleoapa ce se închide sub trupul tău
se transformă în pamânt
în greul bulgăr ce îngroapă în miez
paşi nevăzuţi
iar urmele tale nu se regăsesc
în nici-o parte a văzului
e mai greu în adierea mirosului să tai
cale şi să sădeşti drumul fiecărei miresme
pentru că niciodată nu găseşti firescul
în a inhala cu tot trupul
ceea ce ar trebui sa rămână veşnic
în afara ta
în afara tuturor
sub atingere se clădesc trădările
trupul mereu vinovat ca şi zidurile
ce despart ce împart liniştea în mai multe mâini
vegheate cu plasma tristă a celor care
stau dezbrăcaţi şi cerşesc piele
neatinsă
şi nedorită
şi auzi în târziul izvor săpat în neştire
zeii firii cum se tânguie în răsfaţul tău
în afară se termină lujerul fraged al urechii
în el zace si se ferecă
şi prin potecile care descriu această pasăre
călătoreşti şi dai călătoriei
amplitudine
e mai greu să pui în faţa gusturilor
care te pătrund şi te alcătuiesc
o parte din tine care să spună că lumea
se petrece şi-ţi intră în sânge ca o iubita
păşind în vârful fiinţei
să nu-ţi trezească tânjirea cărnii
şi limitele
ce sunt ele când ţi-e mai greu
unde sunt când stai gol în faţa crucilor
celorlalţi
simple membre care pătrund în tine şi
te aruncă în afară şi te golesc
atunci când ar trebui să sporească
atunci când alcătuirea ar fi perfectă în sine
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| vladimir -
2006-04-10 |
Dan remarc aici multe idei originale si o anume modalitate personala de a "extrage" esenta din lucruri fara a denatura contextul... uite ce mi-a placut:
"sub atingere se clădesc trădările
trupul mereu vinovat ca şi zidurile
ce despart ce împart liniştea în mai multe mâini"
"o parte din tine care să spună că lumea
se petrece şi-ţi intră în sânge ca o iubita"
"unde sunt când stai gol în faţa crucilor
celorlalţi"
As spune ca uneori vrei sa spui prea multe... poezia se aglomereaza inutil si este necesar un efort mental sa urmaresti simbolistica... si asta se repercuteaza asupra atmosferei.
Apoi formulari de genul "lujerul fraged al urechii", "tânjirea cărnii" pot lua desigur o alta forma pentru a nu modifica nepermis de mult registrul in care este scrisa poezia.
"trupul tău", "urmele tale"... de reformulat... foloseste-te de context... dar mie mi-a placut textul, restul e doar nevoia de a te pune mai bine in valoare.
|
| francisc -
2006-04-10 |
o apologie a "trupului" si un refuz al lui, din cauza sau tocmai pentru ca face posibila transgresarea limitelor, avand ca prim motor dragostea fiintei. pe-trecerea lumii, cand vrei sa ramana si ne-trecerea ei prin toate ale tale, cand vrei sa plece, tind spre o usoara tanguire-tanjire, asumata poetic, care lasa suspendata solutia sau, poate, o reneaga in sine.
pe undeva, registrul poetic forteaza limbajul, pentru a spune sau a nu spune ceea ce trebuie.
al dvs, francisc,
cersetorul
|
| hecatonhir -
2006-04-10 |
vladimir, cred ca sunt de acord cu tine în ceea ce priveşte eglomerarea, densitatea aş mai putea zice, dar, nevrând o poemă de atmosferă, am forţat pentru a lăsa urme, pentru a transmite apăsasta mirare de sub paradoxul simţurilor, pentru a ridica şi coborî ''înţelegerea'' până la limita metafizică a simţurilor.
franciscule, ai citit ce trebuia şi cred că în cele cuvinte ale tale (cerşite şi dăruite) ai surprins cum nici eu nu mă puteam explica. doar poate soluţia de care, sincer, nici nu mi-a prea păsat. caci abia aici se desăvârşeşte haul, iar una ca asta nu mi-e plăcută mie, vai!
vă mulţumesc mult.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com