Adriana Lisandru -- Gravură rupestră cu femeie şi măr -- poezie

Nelu Jorz - 2008-10-08

O epică a poeticului, deloc deranjantă, în această spunere/monolog de dragoste, metaforizată, în finalul poemului, de parcă întregul text ne-ar pregăti pentru aceasta. Ultima strofă, care şi singură poate fi un poem, este cea mai realizată, estetic. Cu amiciţie,

Sancho Panza - 2008-10-08

Domnule Jorz, acum, că "m-aţi prins asupra faptului", ce să fac? recunosc.
este un text pretext pentru ultima strofă sau, dacă vreţi, ea a dat naştere retrospecţiei şi metaforizării.
despre partea epică...mă răzbun (inconştient, probabil) pe îndărătnicia prozei, care nu mă lasă să-i pun şaua şi hamurile. :)

cu mulţumiri

bobadil - 2008-10-08

Un text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda".
Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic.
Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine.
Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu...
"uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul.
Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi,
Andu

Sancho Panza - 2008-10-09

Andu, in primul rand, multumesc pentru timpul acordat.
bun. finalul: ma gandisem si eu la varianta pe care ai propus-o tu, tocmai fiindca incercam sa fug de o comparatie extrem de explicita; dar, nu stiu de ce, nu m-a convins. poate fiindca mi se parea ca ceea ce obtin astfel devine incert...iar eu aveam nevoie, in final, de claritate. si ai dreptate, am folosit "cum" drept alternativa la "ca". dar de ce spui ca acest detalui schimba cheia lecturii? sau, ca sa fie limpede - cum se vede de la tine?
o sa ma gandesc inca o data, ce sa fac? las sa mai treaca ceva timp si revin, acum textul inca "frige" si nu ma lasa sa ma apropii prea mult.

punctul doi: ce vrei sa spui cu folosirea timpului prezent? sau unde nu l-am folosit si el s-ar impune?

al treilea aspect: nu, "urlu fericita in mine" , nu "la mine"...pentru ca pestera e inlauntru.

nu-i vorba despre faptul ca "nu asta voiam sa aud"...ba dimpotriva, chiar de asa ceva aveam nevoie. si ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai raspunde la cele doua intrebari, nu-ti fa probleme, nu sufar de orgolii auctoriale nejustificate. orice text de-al meu e perfectibil.

bobadil - 2008-10-09

Adriana, intai sa-ti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai disecat comm-ul, nu cred ca merita atata atentie :-)
Acel "cum" pus acolo imprima o altfel de miscare intregii citiri, pentru ca, spre deosebire de o comparatie statica, introdusa prin clasicul "ca" acesta imi induce (mie cel putin) asteptarea unei propoziti simbolice active, ca o secundara a imaginii care a generat-o. Ceva de genul "cum o camasa de forta intra in carne" - cel putin atat, verbul sa fie la diateza activa... dar ar merge mai mult aici, o imagine mai plina... nu vreau sa divaghez prea mult.
Cu prezentul ala nici eu nu stiu ce-am vazut, tu nu ai schimbat nimic din final fata de prima postare? Ca daca nu insemna ca mi s-a parut mie si nu-mi raman decat scuzele de rigoare.
Urletul este cum zici tu, trebuia sa mai citesc o data, cred ca acel "cum" bata-l vina mi te-a rastalmacit.
Insa dincolo de toate vorbele mele acesta este un poem de substanta, o lectura puternica si rafinata. Penita mea de apreciere este evidenta, nu o acord pentru ca ma gandesc ca se va gasi cineva care sa zica ca uite! pe Hermeneia se acorda penite la schimb si stii mai bine decat mine ca nu e asa.
Ba dimpotriva, de multe ori (ca si acum) nu am acordat penite din astfel de prozaice motive.
Mie acest poem mi-a placut din tot sufletul.
Andu

Sancho Panza - 2008-10-10

în sfârşit, am reuşit să ajung şi la textul meu.
am înteles acum care-i problema lui "cum." e o sugestie bună cea pe care mi-ai dat-o, da, se poate reformula. o să văd cum...(iarăşi "cum"?)
nu, n-am schimbat nimic...ba da, am eliminat două versuri din prima strofă; recitind, mi s-au părut inutile şi obositoare. atât.
mă bucur că ţi-a plăcut, chiar mă bucur.
mulţumirile se subînţeleg, nu? :)

tiberiu - 2008-10-10

Doamna Adriana,

Imi pare rau ca n-am apucat sa citesc si a treia oara textul de mai sus.
si nici altele, inca. am facut insa doua comentarii (plus intrebari) pe un alt forum (europeea),
fara ecou.

cu respect,
tm

Sancho Panza - 2008-10-10

azi nu am avut timp să ajung acolo...iertare.
ecourile vor veni. mulţumesc pentru lectură - nu e puţin lucru să ştii că cineva ţi-a citit textul de două ori!