katya kelaro -- trandafirul scarabeu -- poezie

luna s-a culcat pe trepte ca un câine bătrân
ploaia devorează ouă de prepeliţă până la ultima petală
cu casca pe ochi, emite mesaje morse din iarba amorţită
despre cocoarele ce se retrag
între divin şi jivin, trec păsări cu tije de măr înfipte în rinichi
la prăvălie stau legate de picior precum covrigii din postul crăciunului
din ochiul lor a curs un fir de păianjen
vântul înnebunit caută cu disperare un martor
frunzele se aruncă în gol
adolescentine
mi-am desenat mâna dreaptă pe asfalt şi arţarul i-a învelit nuditatea cu
o scoarţă
are mijlocul înstelat cu aur din psalmi de demult
frunzele astea sunt mănuşile unui duel
în mijlocul pădurii se înalţă o dună de nisip
la ofilitul soarelui, un greiere îşi treieră vioara pe drum a corabie
îmi îngrop mâinile sub clape şi simt o revoltă
refuz ideea de a fi o generaţie de sacrificiu
din corzi o să înnod o gară
la ora mi o să iau trenul re să ajung la sol spre ora fa diez

eul meu poartă pălărie de pai cu fundă albastră şi rochia albă cu buline negre
jupon din tul şi la gât o eşarfă
iar sub eşarfă o mie de migdale mov şi pantofi din cioburi de oglindă

de câteva zile sufletul meu e un trandafir-scarabeu

trandafirul_scarabeu, tuş Kelaro 2008