Bianca Goean -- cu litere mici, fericirea -- poezie

yester - 2006-04-09

îmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. şi cel creat! nu dau detalii.le cunoşti.
e stilul tău.
nou pe pagina ta, încă:)!
cu sympatheia,
yester.

francisc - 2006-04-09

stii, eu as renunta la "stii". in rest, "du-ma fericire-n sus" ...

hecatonhir - 2006-04-09

cred că simpliatea relevanţei înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, uşor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăşti. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.

Sapphire - 2006-04-10

Yester, sunt un pic confuză, dacă eşti (încă) nou pe pagina mea, de unde ştii care mi-e stilul? ;-)
Mă bucur dacă ai observat imaginea din mai multe perspective, de fapt ar trebui să spună multe, aproape la fel de multe ca şi textul, zic eu. Te mai aştept, atunci :-)

Francisc, ţi-am ascultat, din câte vezi, sfatul... mulţumesc.

Dan, câteva momente poemul acesta a avut chiar acest titlu: simplu. În mintea mea, desigur. Pentru că nu e nimic mai "simplu" decât să fii fericit în ciuda, împotriva acelui adânc de care vorbeai... totul stă în a şti unde şi cum se deschide drumul şi că poţi oricând trece dincolo. Şi, la urma urmelor, să nu rămâi împotmolit în anotimpurile greşite. Pentru că nu există aşa ceva. Cu privire la verbul acela, era de fapt dialogul început demult de mine cu cititorul. Dar m-am gândit că poate aveţi dreptate, şi tu, şi Francisc, aşa că l-am tăiat, în tradiţia începută de Virgil, spre a se vedea ce anume am modificat, în urma sugestiilor. Îţi mulţumesc şi ţie de prezenţa, poţi fi şi mai tranşant, dacă simţi nevoia, nu-i nici o supărare :-)

vladimir - 2006-04-10

Aham... spilul e ca pana la urma vorbirea aceasta despre fereastra este de fapt un soi de descantec menit sa declanseze tocmai disparitia acesteia... alchimie curata aici :)

Sapphire - 2006-04-10

Vladimir, nu mă aşteptam tocmai de la tine să spui asta cu voce tare! :-) Ce descântec mai este oare acum, dacă l-ai revelat? Mai trag doar nădejde că oamenii uită repede... şi că vor continua să treacă pe lângă aceeaşi fereastră, fără a vedea dincolo.

Aritmosa - 2006-04-11

"întâmplarea
ca un migdal înflorit într-un anotimp greşit" - aici mi-a plăcut cel mai mult

Las un semn pentru a ţine minte sfârşitul de săptămână care tocmai a trecut şi pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanţă în poemul tău. Nu ştiu cum să explic. Nu ştiu cum ai reuşit, dar parcă mi-ai citit gândurile.

Sapphire - 2006-04-11

Aritmosa, explicaţiile de multe ori sunt de prisos, am convingerea că undeva ai privit drumul prin această fereastră, înainte de a-l vedea aici. Îţi mulţumesc, acesta este un semn care vorbeste despre unul dintre sensurile pentru care scriu poezie.
Ai şi văzut ramura înflorită? :-)