Asztalos George -- Zidul feng-şui de pe lună -- poezie

azi am vorbit concepţii cu un tip prototip
avea un costum nervos un nas aerian
proiecta matematici în spaţiu aproape că
era să mă ia ameţeala de oţel şi de sticlă

era un tupeu de speriat pe muşchii lui
mă şi simţeam destul de miniatural
destul de prăvălit pe molozuri îmi dădea şi detalii
cu scheme şi tabele de dat în bîlbîială

aşa am intrat în pazălu’ lui şi i-am mărturisit
că îl invidiez că la o adică mi-ar place să edific
oraşe pe pită ba chiar mă şi efectuez în domeniu
încît mîzgălesc desene animabile dar treaba e
că mă disperă geometria ei de treabă

tipul era amiabil mă privea lunguieţ vedea ceva
în spaţiul lui corectat numeric avea pe retine
o mare tristeţe aşa cum s-ar aproxima un copil bătrîn
cum mather studiorum te face un boschet ambiţios
deja presimţeam o inadecvată declaraţie de neaderare

e cam ilogic ce-ai vrea mi-a zis aici e vorba de idei
fixe care se pot mobiliza obiectiv nu de mobilităţi
ideale ce nu se pot fixa pe niciun suport

aha păi n-ai înţeles nimic i-am zis e foarte logic
să ai idei mobile în plus numai ele se pot fixa
într-o geometrie animată şi naturală păi ce
matematici de seminţe în chetrii ştia natura
cînd şi-a ridicat de Pildă stejarii şi munţii?

nu prea era convins pedala berbec înainte
cu tristeţea lui infectă de perfect absurd
cred că îl şi rîcîia la icre mila jigodia naibii
păi care ambiţii singura mea ambiţie era aia
să nu-l plesnesc peste vitejia lui de putoare leşinată
şi să nu mă răstoarne rîsul cu scaun cu tot

avea impresia că umblă prin mine lejer
ca la degetul mic ca-n tabelele lui bolnave
iar io rătăcit în cultura mea de sfeclă
în visul meu furajer mă şi vedeam gaudeamus
deja salivam cu osul meu măreţ în gură

într-o mînă cu medalia de cretin
şi-n alta cu tratatu’ rupt
de arhitectură