| |
|
| |
gustul acela care-mi rămâne
după ce ne iubim
respiraţia ta clăteşte secundele
tăcerea
se preface în brumă
ne rugăm somnului
uscatului
frigului
eheei câtă toamnă închide ferestrele
ne vor lapida frunzele
nu le va opri nimeni iată-le vin
îmbrăţişează-mă şi încearcă să uiţi
cândva eram amândoi
o coroană
…
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| emiemi -
2008-10-04 |
Sper ca intelegi ca e un text...
Am retinut doar
ne rugăm somnului
uscatului
frigului
Am retinut si eu ca nu orice scriu e text, desi e greu de acceptat.
|
| Sancho Panza -
2008-10-04 |
Eu sunt o fire înţelegătoare, Emilian. :)
Mulţumesc de feedback.
|
| Snowdon King -
2008-10-04 |
Cândva
gustul acela-mi rămâne
după ce ne iubim
respiraţia secundele
bruma tăcerii
ne rugăm somnului
uscatului
frigului
toamna închide ferestrele
frunzele pleacă şi vin
îmbrăţişează-mă încearcă să uiţi
eram amândoi
o coroană
am scos doar niste verbe mai nepoetice--- gen clateste, am aranjat putin, sa-mi spui ce parere ai
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com