| |
|
| |
viața este ca atunci cīnd desfaci
o cutie veche de cărți
după o vreme īndelungată
sfīșiindu-i legăturile
ca și cum ai resuscita-o
coperțile īnguste
le descoperi
īnnegrite la margini
murdărite de timp
paginile galbene
ca un suflet plăpīnd de bătrīn
le scoți pe fiecare dintr-un mormīnt prăfuit
fără să știi că te dezgropi pe tine
lecturile tale
abisurile
care īți păreau eterne
acum zac mute
precum aripile īnțepenite
ale unei păsări moarte
īntre palmele tale
ochii ei īnchiși aud perpetuu
valsul īn care te rotești
amăgitor
și fericit
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Snowdon King -
2008-10-03 |
Radu Gyr - Īntrebare
Adāncă-i noaptea, orele profunde...
Gemānd, spre raftul cărţilor mă-ndrum
şi-ntreb īn şoaptă fiece volum:
-Tu eşti? Şi cartea fuge şi se-ascunde.
Plāngānd, īntreb portretul ei acum:
-Tu eşti? Şi nici iubita nu-mi răspunde.
Īmi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
īntreb: -Tu eşti? Şi cupa piere-n fum.
Şi-ntreb şi spada mea: -Tu eşti? Şi tace.
Şi, cum mă prăbuşesc īn jilţ, īnfrānt,
din zid o umbră albă se desface...
Mă-ntorc spre ea cu sānge īn cuvānt
şi-n ochii lui Iisus e numai pace.
Īntreb: -Tu eşti? Şi umbra spune: -Sunt.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com