Profetul - 2008-10-02

da. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.

alma - 2008-10-02

Virgil, asa suntem noi, astia care ne intindem trupurile si poeziile de pe un mileniu pe altul: mai lirici. Ma bucura aprecierea ta, sunt onorata!

tiberiu - 2008-10-02

si eu te citesc cu respect, tm

Profetul - 2008-10-02

Nu este cazul Alina. Tu eşti şi vei rămîne mult mai poetă decît sînt sau voi fi eu vreodată. Iar asta este un "understatement".

alma - 2008-10-02

Tiberiu, multumesc pentru ca ma citesti! Atunci cand, rar, mai si scriu :).

alma - 2008-10-02

Virgil, hai sa nu fim chiar modesti, ca eu n-am luat niciodata marele premiu la un concurs literar. Asa ca... :)

tiberiu - 2008-10-02

alma, nu ma lua chiar in seama, sunt novice si nu pot sa comentez...am pus si eu un ecou la titlu, acolo... aveam dreptul doar la trei cuvinte, unul e in plus :)

emiemi - 2008-10-03

Eu cred ca asta e o pozie scrisa dintr-un call center interior care preia toate mesajele dinspre realitate si le transpune in senzatii. Personal, mi-a placut strofa a treia, dar intreg textul emana o lipsa sau un prea plin interior pe care realitatea nu-l poate vindeca decit prin zbor. Spre Paris sau spre altul.

alma - 2008-10-03

Emilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!

Sancho Panza - 2008-10-03

Alina, textul îşi merită din plin peniţele şi locul de sus. Spre deosebire de Simona, cititorii nu au cum să se plictisească. Mi-a plăcut mult trimiterea la ethnos, măiastru inserat în structura textului, şi apoi finalul, pur şi simplu excelent, asemenei unui un ecou care rămâne, reverberând, în noapte. Dar mi-a plăcut în întregime- aşa că las şi eu un semn auriu

Snowdon King - 2008-10-03

Profetul, criticul literar Florin Tene vorbeste despre un nou curent literar numit proglobmodernul, interesant in mare parte, cu exceptia (parerea mea) a retrogradarii optzecistilor. Pentru ca au fost si optzecisti buni, indiferent de contextul politic al vremurilor respective. Dar si mai interesant este ca reputatul critic omite un lucru: el se refera la lumea literara buna, reviste , scriitori si nu la cei de pe atelierele literare. Bun, aici vin eu si spun ca exista un curent literar care inglobeaza toate aceste tendinte noi ale literaturii pe internet, ale acestei neorerenasteri virtuale. Eu il voi numi curentul generatiei Google si chiar voi scrie despre asta, facand o paralela intre analiza criticilor literari si viziunea mea. Oricum, voi expune totusi aici analiza interesanta a lui Florin Tene, ca sa stiti si voi cam despre ce se mai vorbeste in literatura contemporana (cea din afara atelierelor literare): ~Alexandru Florin Ţene - “Noul curent literar: Proglobmodernul “ În câteva articole de analiză, pe care le-am publicat în diferite reviste literare, scriam că, atât critica literara cât si dezbaterile literare de azi trăiesc din amintirile comunismului. În contextul vieţii literare de astăzi , cu consecinţe incalculabile în educarea tineretului nostru este fenomenul de reciclare a „mastodonţilor” artificiali „umflaţi”, vinovaţi’că au făcut jocul puterii comuniste. Aceşti „mastodonţi” aduşi până la „genialitate” s-au folosit de relaţiile lor pentru a-şi publica aberaţiile postmodern’iste, de a beneficia de multe facilităţi materiale, în timp ce masa mare de muritori suferea cele mai cumplite lipsuri. Aceştia „jucau” si mai joacă şi’azi destinele literaturii române, impunând „valorile” şi ierarhiile artificiale, conform mentalităţii implementate de comunism, de care nu se pot debarasa. Ab initio, trebuie să spunem că, în perioada comunistă când era în vogă post-modemismul, care, prin acel text abscons nu făcea decât jocul propagandei de partid, iar înţelegerea şi interpretarea operelor literare în raport cu societatea se făcea în funcţie de necesitatea propagandei. După evenimentele din decembrie 1989, când cenzura politică a dispărut, şi-a făcut simţită prezenţa un nou curent literar, pe care l-am denumit proglobmodernul, fenomen semnalat şi de Eugen Simion, dar care l-a denumit neinspirat „post-post-modemul” („Fragmente critice”, vol. II,1998). Acest nou curent aduce o prospeţime şi o descătuşare a ideilor, ştergând din calea lui artificialul din texte, atât de promovat de optzecişti, care au rămas nişte citaţi şi nu citiţi. Proglobmodernul vine cu încărcătura tradiţională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conştiinţă posibilă şi această conştiinţă umana nu e doar o diferenţă cantitativă; conştiinţa umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existenţă în sine (chiar şi privilegiată) şi o existentă pentru sine, între existenţa unui om în societate şi existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existenţe ale grupurilor sociale şi politice. (Dar, vai de literatura care face jocul numai unui grup social şi politic.) în acest context, sunt reviste ca: „Dor de Dor”, „Viaţa de pretutindeni”,”Oglinda literara”, „Sinteze literare”, „Nova provincia Corvina”, „Eminescu”, „Curierul literar” etc, care promovează literatură ce se încadrează în curentul proglobmodern. Acesta se caracterizează şi prin păstrarea şi promovarea specificului naţional, în contextul integrării În timp ce publicaţii cunoscute şi finanţate de Ministerul Culturii, Uniunile de creaţie au rămas în „vechi tipare”, promovând „mâzga postmo-dernistă a generaţiei optzeciste a căror limbă „exprima” golul unei „glaciaţiuni” al sufletului uman, într-un text incoerent şi inexprimabil. Revistele mai sus amintite si criticii promovaţi de acestea feresc literatura de posibile influente negative ale presiunii politice şi de imobilismul academist. (Vezi: „Dor de Dor”, „Oglinda literară”, „Eminescu”, „Convorbiri literare” etc). Recursul la textele fundamentale ale umanităţii ne poate sprijini să desluşim modele trecătoare şi moduri problematizate ale condiţiei umane, ce străbat dincolo de conjuncturi si traversează epoci. Proglobmodernul promovează dreapta măsură între imobilismul esenţialist şi noutatea, care nu neagă continuitatea, ba o promovează, este în esenţă textul discursului ştiinţific al oricărui timp. Acest nou curent se dezvoltă sub implicativul „nihil novum sub sole” cu unele critici obiective, acceptând că „adevărul este întregul” (Hegel), dar privit din unghiul contemporaneităţii democratice, când post-mo-dernismul românesc apare ca o poziţie exprimată avânt la letre la’destinul actual al literaturii române, care, deja, a intrat în noul curent literar proglobmodernul. Acesta nu este străin de noile cuceriri ştiinţifice şi neuropsihice, este expresia îmbinării talentului exprimat prin semnul lingvistic corelat cu datul optic (în cazul artelor plastice) şi cel fonic (în cazul teatrului), î’n cadrul cărora conştiinţa ia act de ea însăşi prin elementele clasice/ moderne. Aş fi fost tentat să spun proglobmodernism, dar sufixul -ism îmi dă frisoane. Acest -ism, de la marxism, hitlerism, proletcultism, comunism, ceauşism, îmi aduce aminte de un secol al crimei. Aşa că îl eliminăm din termenul propus. În acest context, orice revista “ne-aliniata” devine o publicaţie de avangardă al proglobmodernului, prin însuşi faptul că publică autori ce promovează valorile noastre tradiţionale. Prin urmare, discursul proglobmodernulul nu are nevoie să fie recunoscut fiindcă el, deja, a dobândit caracterul de reflectare a „unui adevăr ce există la propria sa naştere”. (M. Foucaud).

Sancho Panza - 2008-10-04

Ionuţ Caragea, aş fi vrut să spun şi eu câte ceva legat de opiniile d-lui critit Tene, dar, cum nu doresc să declanşez o discuţie care s-ar înrudi abia printr-a 31-a spiţă cu poemul Alinei, înghit în sec şi tac. Ideea e că era mult mai bine dacă postaţi atricolul separat. Aşa am fi putut şi noi, ăştia de pe atelierele literare, să-l dezbatem...Nu zic bine? Sau intenţia dumneavoastră (generoasă, de altfel, nimic de zis) a fost doar aceea de a ne informă? Trebuie doar să luăm act, cum ne sugerează d-l Tene?

Snowdon King - 2008-10-04

Comentariul meu era doar o completare la cele spuse de profetul, ideea este ca atuni cand vorbim despre nu stiu ce gen de poezie de la inceput de secol, sa o facem punctat, comentariul sa aiba un suport critic, pentru informarea corecta a cititorului. Atat.

alma - 2008-10-04

Adriana, multumesc pentru aprecieri, onorata de cuvintele tale. Ma bucur ca ai apreciat si insertia unui ethnos mai degraba uitat in amintirile copilariei.

alma - 2008-10-04

Ionut, multumesc pentru fragmentul critic. Spune-mi daca exista vreo diferenta in stil, intre pro glob modernisti si utilizatorii de google. Si in special ar fi interesant de aflat in ce consta o asemenea diferenta.

Profetul - 2008-10-04

Scuza-ma Ionut dar ultimul tau comentariu ma face sa izbucnesc in ris. Din mai multe motive. Si iti dai seama ce bine rizi cind ai mai multe motive in acelasi timp. Ca sa ma pot opri din ris am pus sa ascult o versiune completa a imnului uniunii sovietice intre timp. Ca sa ma pot opri din ris si sa pot sa scriu. Motivele sint in primul rind ca manifesti o nevoie patrunzatoare de a te autobaga in seama, apoi faptul ca nu ai inteles absolut nimic din ce am scris eu acolo si mai ales nu ai inteles spiritul a ceea ce am scris eu acolo. Apoi am ris si pentru ca perseverezi in aceasta dorinta de a ne arata ce important si cunoscator esti tu. Ceva ce te asigur cu mina pe inima ca aici nu intereseaza absolut pe nimeni. Adica, ca sa folosesc o sintagma mai frusta, nimeni nu da nici o ceapa degerata pe asa ceva. Vorba Adrianei, daca scriai un articol separat probabil ca vreo citiva ar fi catadicsit sa il citeasca eventual si ar fi avut un rost. Altfel nu e decit o chestie asa undeva intre comic si jenant. Si nu ti-o spun cu rea vointa ci pentru ca asa se vede de aici. Desigur insa ca nu esti obligat sa consideri opinia mea. De obicei fiecare pasare pe limba ei ....

Snowdon King - 2008-10-04

Profetul, este un proverb care spune ca: Prostul râde de trei ori : o dată când râd ceilalţi, o dată când întelege gluma şi încă o dată când îşi dă seama că râsese fără să înţeleagă. Nu uita, oameni de genul asta, care fac comentarii critice, ti-au dat premiul acela in literatura cu care te lauzi peste tot. Termina cu aerele de sef, nu esti tu seful cititorilor, purtatorul lor de cuvant. Ai un orgoliu imens si foarte putine realizari in domeniul literar. Faptul ca te-ai inscaunat pe un atelier literar nu iti da dreptul sa iei orice lucru in deradere. Invata sa-ti respecti invitatii, ca daca nu ar fi ei ai ramane singur pe site si ai rade de unul singur. Sau poate doar cu cei care iti pula talpile... Te avertizez ca ai luat in deradere o opinie sincera. Chiar sustinuta cu argumente. Daca se mai intampla sa manifesti lipsa de respect fata de opiniile altora, nu imi voi mai pierde timpul cu comentarii si explicatii si voi pleca fara ezitare. p.s daca analizai mai atent curentul literar propus de acel critic literar ai fi descoperit ca: Proglobmodernul vine cu încărcătura tradiţională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conştiinţă posibilă şi această conştiinţă umana nu e doar o diferenţă cantitativă; conştiinţa umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existenţă în sine (chiar şi privilegiată) şi o existentă pentru sine, între existenţa unui om în societate şi existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existenţe ale grupurilor sociale şi politice. Ceea ce are legatura cu realitatea istorica si experienta din acest poem.

Snowdon King - 2008-10-04

erata - pupă tălpile

Dihania - 2008-10-04

noaptea, vulnerabili, percepem altfel piese, filme, poeme... dar vine rasaritul si vulgarizeaza... una peste alta, poem ce-mi da o senzatie neplacuta alma, scrii bine

Profetul - 2008-10-04

Snowdon King, sa inteleg ca ma numesti prost?

Profetul - 2008-10-04

Inca ceva, Snowdon King. Aici nimeni nu este invitat. Cu atit mai putin tu. Ma mir ca nu ai priceput pina acum asta. Aici fiecare vine din proprie initiativa si pentru ca are un motiv personal. Nu am invitat niciodata pe nimeni. Ma dezamagesti cu presupunerile tale absolut false. Apoi in acelasi timp nu m-am "inscaunat" pe nimic. Acest "atelier literar", cum il numesti tu, l-am facut eu. De la inceput pina la sfirsit. Am cu mine citiva oameni pe care i-am invitat sa joace un rol in consiliul hermeneia (aici da, este vorba de invitatie). In rest nu este vorba despre nici o inscaunare. Daca nu iti place orgoliul meu sau persoana mea (ceea ce este se pare evident) absolut nimeni nu te retine aici. Te asigur. De fapt hai sa iti spun un secret. Am fost sfatuit sa nu te reprimesc pe Hermeneia de unii din consiliu atunci cind tu ai cerut sa fii reprimit dupa ce ai facut magaria cu clona krueger. Am zis sa fiu "domn" (nu in sensul de inscaunare ci de gentleman) si am zis ca a fi marinimos e mai nobil decit a aplica regulamentul cu strictete. Ce crezi? S-a meritat sa rationez asa? Sau, nu? In ce priveste premiul pe care l-am primit nu cred ca ma laud peste tot. Ar fi ridicol si te asigur ca spre deosebire de tine am simtul ridicolului. De fapt vorbesc foarte, foarte rar despre asta. Dar se pare ca e ceva care te deranjeaza pe tine. Buddy, nu am ce sa iti fac. Get a life si accepta ca l-am primit. De fapt aproape fara sa vreau. Au fost altii care au insistat enorm sa particip si practic mi-au selectat textele. TE ASIGUR ca nu am urmarit asta. Si mi-a fost indiferent. Dar te asigur ca stiu cum, cine, si in ce conditii mi l-a acordat si de aceea chiar sint mindru pentru asta pentru ca a fost cit se poate de cinstit. De aceea nu dau doi bani pe parerea ta sau pe frustrarile tale in ce priveste persoana mea. Deocamdata insa va trebui sa pricepi ceva. Si va trebui sa pricepi bine. Acest site imi apartine si functionaeaza asa cum hotarasc eu in urma consultarilor cu consiliul hermeneia. Si te asigur (chiar daca nu vrei tu sa crezi) ca acest consliu absolut niciodata nu mi-a pupat talpile. Dimpotriva. De fapt de aceea asest site functioneza, va continua sa functioneze si sa fie apreciat si cautat de tot mai multi scriitori amatori. Iar daca mi-am exprimat parerea despre comentariile tale am facut-o doar ca sa te aduc cu picioarele pe pamint. Pentru ca ai luat-o razna. Adriana a fost delicata cu tine. Probabil pe viitor va trebui sa adopte o atitudine mai ferma.

Snowdon King - 2008-10-04

Hai sa-ti spun ce nu-mi place, ca sa nu mai faci presupuneri. Nu-mi place ca in loc sa-ti respecti autorii de pe site, profiti de functia de sef al acestui site si ti-e foarte usor sa razi de oricine si sa ii bagi si sula in coaste. Te rog sa te gandesti la acest aspect. Nu e vorba de persoana ta sau scrierea ta pe care uneori o apreciez. Cred ca traiesti cu o impresie gresita. Termina cu frustrarile mele, nu am de ce sa fiu frustrat in privinta ta. Ai o carte si un premiu. Mi se pare ceva foarte normal pentru un scriitor la inceput de drum. Cat despre secrete, ce secret este acela pe care il strigi in gura mare in fata tuturor? Daca tot esti la ora dezvaluirilor, cine sunt aceia care au fost impotriva mea si de ce? As dori sa inchei aici. Te rog frumos de un lucru. Daca incalc cumva regulamentul, anunta-ma. Fara sa razi in hohote si fara sa faci ironii. Iti cer sa ma respecti ca autor si atunci te voi respecta ca fondator al acestui site. Sper ca am fost extrem de clar si ca nu va mai fi nevoie de alte comentarii.

nepotul lui rameau - 2008-10-12

am venit sa o salut fugitiv pe Alma si peste ce dau? vesnicele polemici fara noima ((((...en fin.. Alma ..hai sa iti doresc Parisul acela dus intors, castane fierbinti si nu rata expo Picasso la Grand Palais. faci coada 2 ore la bilete dar merita. Succes la scris si la iubiri posibile ! un ăsta Adrian

dinuvacarasu - 2008-11-15

Da, iata in sfarsit o poezie pe care o citesc cu voce tare. Asa ceva fac doar in cazul poeziilor care imi starnesc fiori. Cu atatea penite pe el, nu ma simt in stare eu, un novice, sa mai fac vreo critica, desi daca ai scutura aceast copac tomnatec de frunzele lui, cine stie daca nu s-ar ivi privirilor vreun fruct interzis, ca buzunarele tale. Mai este loc de sinteza (intotdeauna se poate mai bine), dar si asa imi starneste emotiile serilor de cenaclu studentesc. Felicitari, si poate vom avea vreodata ocazia sa te auzim recitand de Suzi si de tara minunilor, noi "astia".

alma - 2008-11-24

Adrian, multumesc pentru indemn, voi merge - candva - sa vad expozitia. De fiecare data cand ma gandesc la Paris, imi amintesc de fotografii de la tine.

alma - 2008-11-24

Dinu, multumesc pentru cuvinte scrise si rostite. De rostit, cuvintele se pot rosti in seara de 20 decembrie 2008, la Cenaclul Virtualia din Iasi, unde te asteptam si pe tine!