| |
|
| |
"o, Dombi ! tu eşti toată numai fericire unii spun
că eşti teribilă şi copleşitoare dar
mai ales īnţelepţii te ţin la piepturile lor
o, Dombi ! nu este nimeni mai senzuală
şi mai frumoasă ca tine"
am ridicat ochii şi am văzut-o
căpitanul tocmai poruncise
să tragem puntea
cum de nu o mai văzusem pānă atunci
de atātea ori am stat īn faţa ei
ea, cu părul tot mai lung şi negru pe umeri
cu picioarele tot mai subţiri mereu
ne spunea adio
tot mai mică
dintre baloturile cu bumbac
cum de nu mai trăisem
ceasul acesta de amurg
cānd plecam īn larg
ea se īntorcea din zare
se oprea pe ţărm
chiar īn locul īn care mă aflam
şi īmi striga cu toată puterea
din plămānii ei mici grecii ăştia
mereu născocesc cāte ceva
uite, māine or să vă trimită după scānduri
să le aşezăm aici īn stive
ca pe cherestea
pe buza falezei
căpitanul sună plecarea
īl cunosc de mult
e băiat bun
a lucrat o vreme pentru mine
la fabrica de scānduri
pe cānd afacerea
īncă mai
mergea
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2008-10-01 |
Da dom'le, iată in sfīrşit o poezie fără sīni şi fără cur. Că ajunsesem să fac tic nervos. Erau autori (nu spun numele că īncă e vii) la care aveam groază să mai deschid pagina, nu de alta dar iar pipăituri şi anatomii refulate de nu mai ştiam pe unde să mă feresc ca să citesc şi eu ceva. Era ca la televiziunea romānă unde nu ştii dacă pipiţa de la buletinul meteo e la programul de striptiz sau vrea să īţi spună că dă cancerul īn Moldova. Īn orice caz textul de faţă e reuşit. Poate mai puţin finalul cu băşcălia aia de bucali. Poate că ultimele trei versuri chiar sīnt īn plus. Mie īnsă mi-a funcţionat textul ăsta ca o gură de aer tare. De mare.
Remarc strofa:
"cum de nu mai trăisem
ceasul acesta de amurg
cānd plecam īn larg
ea se īntorcea din zare
se oprea pe ţărm
chiar īn locul īn care mă aflam
şi īmi striga cu toată puterea
din plămānii ei mici grecii ăştia
mereu născocesc cāte ceva"
|
| Sixtus -
2008-10-02 |
Chiar. De data asta uite ca sunt si eu de acord cu Proferul. In ceea ce priveste finalul. Pentru ca n-ai fi bobadilic daca n-ai plasa unul in stil propriu. Dar nu intotdeauna iti iese. De data asta, nu. In rest, textul mi-a placut.
|
| Nelu Jorz -
2008-10-02 |
Nu ştiu de ce textul induce o senzaţie de fantastic, de ireal, pe o imagine ce pare atāt de familiară. Poate prin componenta ermetică, acea "dombi" nedefinită, acel timp(istoric) neprecizat. Mi s-a părut interesant. Cu amiciţie,
|
| Sixtus -
2008-10-02 |
O simpla sugestie. In stil Boba.
In loc de:
"pe cānd afacerea
īncă mai
mergea"
cam asa:
"pe cānd afacerea
īncă nu
īncepuse"
?!
|
| bobadil -
2008-10-05 |
Multumesc pentru opinii, poate cea mai mare bucurie a mea.
Chiar imi amintesc de cateva dialoguri suculente pe aceasta tema dintre Profetul si unul dintre membrii vechi si buni (ca vinul) ai Hermeneiei in care Virgil ii spunea (pe buna dreptate, dar atunci H era abia la inceput) "pai rostul nostru aici este sa fim comentati, daca nu, e ceva in neregula".
Finalul nu mi-a iesit pentru ca nu mi-a placut cum l-am scris initial si am ratat modificarea.
El initial a fost scris asa:
"pe cand afacerea ASTA
inca mai mergea"
Insa neplacandu-mi mie la urechea sensibilicoasa "afacereA Asta" l-am scos pe "asta" si uite ce magarie am facut! Nu se mai intelege nimic :-)
Multumesc inca o data, ca dup-aia devin plictisitor.
Andu
|
| bobadil -
2008-10-05 |
P.S. Doresc şi voi adăuga un subtitlu acestui text.
Este pur şi simplu o inspiraţie care provine din incipitul comentariului Profetului care cred că merge cu poemul de minune, mai ceva ca vinul roşu cu ce vreţi voi.
Andu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com