| |
|
| |
aproape la aceleaşi ore
īmi fluier eurile de prin cotloane
mergem cu toatele īn piaţa publică
şi cīt aşteptăm momentul
cīnd călăul ridică securea şi totul e tăcere
mulţimea şi-a īnghiţit parcă limbile
privind mai atent
toţi aceia sīntem eu
ca nişte reflexii groteşti din oglinzi ce deformează-n fel şi chip
dar să revin la mīna aceea
la īncordare
īncercarea de-a refula orice tremur
teama de ratare
sudoarea pe fruntea ascunsă de glugă
şi ochii aceia
ochii aceia
īi cunoaştem prea bine
cum alfel doar ni-i vedem īn fiecare zi
de cel puţin trei ori
poate nu chiar la aceleaşi ore
şi gītul ce stă să nu mai fie
nu ne e străin zvīcnetul sīngelui parcurgīndu-l
nici pe departe
căci tot al nostru e
dragele mele
să nu fim triste şi mīine e o zi
de trei ori
exact la aceleaşi ore
din ciocul bătrīnului corb
pentru cīteva clipe
un ochi va vedea dincolo de deal
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sancho Panza -
2008-10-02 |
Maia, la o prima lectură, textul tău mi-a amintit de prinţul Mīşkin.
|
| emiemi -
2008-10-04 |
Din punctul meu de vedere, ce nu merge
imi fluier eurile(imi pare rau de rautate, dar nu e intentionata) asa ziceam prin clasa a opta
si gerunziul acela siciitor "singelui parcurgindu-l"
In rest ar putea curge poemul, cel putin pt mine, pt ca e fain redata atmosfera
|
| em ce patrat -
2008-10-04 |
Adriana,
mulţumesc. mi-ai răspuns unei īntrebări ce nu-mi dădea pace de multă vreme.
Emilian,
cu gerunziile... e boală grea! īncerc să mă vindec.
dacă renunţ la eurile acelea nu se mai justifică versul 3. chiar nu ştiu cum să schimb acum.
acum un an şi mai bine, doi oameni m-au ajutat să īnţeleg. m-au īnvăţat că există o formă de a te elibera. mi-au amintit că īn urma cu cīţiva ani am ars cuvinte şi că nu mai aveam să-mi găsesc liniştea pīnă la a mă scrie iar. unul din aceşti oameni a trecut azi prin grădina mea. pentru asta īţi mulţumesc!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com