nicoleta gradinaru -- germinare -- poezie

Sancho Panza - 2008-09-30

în opinia mea, părţile reuşite sunt:

"în tine e cald
amieze de mai
ne sărută degetele"
(superbă, asta!)

în tine plouă
seara când încolţeşte grâul
ninge
la ivitul zorilor
pe ochii colindătorilor

(am eliminat negaţiile)
pentru celelalte strofe am o variantă proprie...dar mă abţin. :)
însă formulări de genul "lumina se propagă perpendicular
pe retină"
sau
"să-mi împăturesc sufletul
în faşe de nailon", mi se par stridente alături de celelalte imagini. ca şi cum ai încerca să faci ikebana punând în mijloc un măreţ trandafir de plastic, roşu aprins.

ygrene - 2008-10-01

da, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în faşe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopţi/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în faşe de nailon/să-l îngrop sub streaşină".
multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea.
o zi buna.

Nelu Jorz - 2008-10-02

Un text limpede, construit cu migală calofilică, care, în pofida stridenţelor - semnalate, îţi dă sentimentul de frumos, de linişte. Remarc seninătatea lirică. Cu amiciţie,

ygrene - 2008-10-02

Nelu, multumesc pentru semn.