| |
|
| |
ziua este o gardă de ostaşi care silnic
îmbrâncesc soarele spre moarte.
înjură, blestemă şi strigă de toate.
beau lângă foc veninul de şarpe.
cunună-mpletesc din ghimpi uscaţi.
din trestie sceptru fac şi dau cu zarul
să-şi împartă ţoliu, golindu-şi paharul.
fierb resturi de mâncare pe foc.
în umbre împrejur încing joc
noaptea întreagă urându-şi noroc.
preamăresc ziua ce va să vină,
căci lumina va naşte din tină.
o gardă de ostaşi vor silui
soarele după încă o zi.
fierbe tăcerea nopţii. ascult!
ostaşii îşi dezleagă singuri izvoarele.
ziua începe să moară. privesc soarele
cum încolţeşte ultimul gând.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-09-27 |
Mircea, atentie la versurile "bea langa foc veninul de sarpe" si la "de procurator aruncata..."
Apoi exprimari de genul "ziua sta sa inceapa" sunt perimate.
Iar "soarele isi dezleaga singur izvoarele" creaza o imagine de tipul "soarele isi dezleaga singur sireturile" ceea ce nu ajuta.
Daca vrei sa pastrezi aceasta sintagma (care, crede-ma este dispozabila in contextul poemului) si ti se pare ok, adica nu-i nici batrana (sintagma) nici urata nici falsa nici obosita atunci incearca "soarele isi dezleaga DE unul singur izvoarele".
Grea e poezia Mircea, al naibii de grea. E mai grea ca predica, crede-ma.
Si stii de ce? Pentru ca daca cititorul nu te iubeste cu adevarat pe final n-ai facut mai nimic.
Predicatorul poate a reusit sa indoctrineze creierele unei multimi si iti doresti sa nu fi fost un escroc sentimental.
Andu
|
| lucian -
2008-10-02 |
multumesc andule! dar, de! stii cum se spune: de gustibus...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com