Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie
generala

Radical din doi

de Maria Marinela Cīrciumaru (merveille)
autor hermeneia





Să ne imaginăm cu toţii un om care pleacă.
Să ne imaginăm un drum strāns īn pumnul drept,
o palmă stāngă īntinsă goală,
un pantof cărunt fără talpă...

Lumea i-a vindecat īntotdeauna greu
pe cei care au rămas iubind.
E ca şi cum o poveste săracă nu a putut
să īşi plătească la timp chiria.
Cei doi locatari ai săi au fost evacuaţi
din orice dragoste posibilă
şi de aici īnainte,
de aici īnapoi
toate īi vor ploua separat.
Unul singur va lua umbrela sub care
nu te ajunge din urmă
nici o durere.
Celălalt va achita uitat
datoriile fireşti ale unui deznodămānt.

Să ne imaginăm cu toţii o mare iubire...






2008-09-25
169


merveille

Cele mai noi texte publicate

Scrisori către Diogene (III) - merveille- (poezie)
Scrisori către Diogene (II) - merveille- (poezie)
Scrisori către Diogene (I) - merveille- (poezie)
Tohu vabohu - merveille- (poezie)
Barca celor care cred - merveille- (poezie)
Oarecum - merveille- (poezie)
Īntrebări pentru a fi - merveille- (poezie)
Cu recunoştinţă, unui pantof - merveille- (poezie)
Radical din doi - merveille- (poezie)
Mesaj către oraşul din noi - merveille- (poezie)


Cele mai noi comentarii

Paul, ... de merveille
la Scrisori către Diogene (II)

Domnule Nicholas, ... de merveille
la Scrisori către Diogene (II)

Ovidiu, ...nu trebuie să... de merveille
la Tohu vabohu

Mi se īntāmplă,... de merveille
la īn fond e totul lavabil

sinceritatea unui poem... de merveille
la Cu recunoştinţă, unui pantof

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


Sancho Panza - 2008-09-25    
Maria, ai incercat sa asezi textul (strofele) exaact invers?
uite:

Să ne imaginăm cu toţii o mare iubire...

Lumea i-a vindecat īntotdeauna greu
pe cei care au rămas iubind.
E ca şi cum o poveste săracă nu a putut
să īşi plătească la timp chiria.
Cei doi locatari ai săi au fost evacuaţi
din orice dragoste posibilă
şi de aici īnainte,
de aici īnapoi
toate īi vor ploua separat.
Unul singur va lua umbrela sub care
nu te ajunge din urmă
nici o durere.
Celălalt va achita uitat
datoriile fireşti ale unui deznodămānt.

Să ne imaginăm cu toţii un om care pleacă.
Să ne imaginăm un drum strāns īn pumnul drept,
o palmă stāngă īntinsă goală,
un pantof cărunt fără talpă...

merveille - 2008-09-25    
Adriana...e o variantă posibilă. Mulţumesc pentru sugestie. Rămān īnsă la forma iniţială.

Sancho Panza - 2008-09-25    
fireste, tu decizi, dar e minunat ca textul isi pastreaza "miezul" chiar si "intors pe dos". :)

bobadil - 2008-09-25    
Mari,
Parerea mea e ca, intors pe dos sau nu, poemul are idee si o exprimare rafinata. Desi pe alocuri copilareasca, ii sta bine in hainele astea micute de scoala.
Ce nu imi place este acest "sa ne imaginam..." nu are forta de a ma mobiliza sa fac lucrul acela, cred ca o exprimare mai personala ar putea avea darul de a transmite mai mult.
In poezia moderna acest "pattern" (model) al perceptiei s-a schimbat destul de mult si nu zic ca trebuie sa ascultam tot ce spune curentul "trendul" dar nici sa fim complet pe dinafara lui, daca nu suntem genii :-)
In concluzie, e un poem bun, merita pastrat, eventual revenit ulterior asupra lui, dupa ce anii vor face ceea ce ei stiu sa faca cel mai bine, sa aseze lucrurile la locurile lor. Deci inclusiv in mormant, asta e...
Andu

rainsound - 2008-10-05    
Putem sa ne mai imaginam doar, acea "mare iubire" caci a devenit riscant sa o traim, deoarece "Lumea i-a vindecat īntotdeauna greu / pe cei care au rămas iubind."
Imi place cum e ilustrat aici acest adevar...

nicodem - 2008-12-20    
bobadile,

toată osteneala noastră īn ale scrisului e clădită pe imaginaţie!
să ne imaginăm, deci, o mare iubire.
să ne imaginăm şi ...deznodămāntul...