Elena-Simona Popescu -- Forma pe care o iau -- poezie

pe la început încercam din viaţă
când era un bulgăre roz de floricele
vândut la cinci lei
de obicei aveam gura lipicioasă de la dulciuri
eram un mim al celor cu multe capete mai înalţi
experimentam fumurile realităţii
deodată mi s-au alungit venele
ca o boală pe care o iei de la cei mari
devenind ceea ce-şi doreşte mai mult un copil
să nu mai tragă cu coada ochiului
pe la douăzeci am început să mai rup din ani
cum o făceam cu fiţuicile pe sub bancă
purtând masca naivităţii
şi-a venit un om care a spus că-mi dă viaţa la schimb
am trecut prin lecţia iubirii lui
dându-i la schimb un dar
care-şi încurcă degetele prin părul nostru de dimineaţă
o experimentez pe mama
şi ne visăm unii pe alţii
noapte de noapte
şi ne scurgem unii în alţii ca o perfuzie
care te ţine în viaţă
mâine nu vor mai încăpea toţi în mine
pe cale de a exploda
mă voi decide să-i privesc ca un copil.