| |
|
| |
oare aş putea să te iubesc în două dimensiuni
ca pe o icoană?
şi dacă i-ar cădea o foiţă de aur ar putea deveni un corn al lui noe gemând?
vezi?
dincolo de sticlă chirurgii operează
implacabilul bâzâit al apelor
şi mirosul de camfor
ei sunt fii ai lui noe
odată ajunşi la ţărm vor despica lemnul în bandaje şi fâşii
înălţând o casă
în ea se vor adăposti cohortele de inocenţi
gata să incendieze noul paradis
scormonesc pixelii
şi îţi găsesc o pleoapă
intru în ea ca într-o mare agitată
îmi şopteşti din spatele pupilei
sunt aici!
iată-mă!
înaintez prin tine legat de catargul prezentului
prin aorta pe care şi columb ar fi ocolit-o
inima ta pluteşte în derivă
pe ea a mai rămas un chiparos
ieşit din nisipul cald
eşti o prinţesă în cămaşă de noapte
captivă la ultimul etaj al dorului
uneori
lacrimile tale
devin tridimensionale
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com