| |
|
| |
am auzit că sus la poarta raiului
stă paznic petru
apostolul
care-a tăiat demult
într-o grădină anume
urechea soldatului
roman
şi că la poarta din grădina iadului
tot el aşteaptă
sfântul
nu ştie pe unde va ajunge
el soldatul
cu ea urechea lui în mână
să îşi audă în sfârşit iertarea cuvenită
de la petru
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-09-22 |
ideea textului e misto, insa de dragul ei, as finisa aceste randuri
|
| genia -
2008-09-22 |
mulţumesc, francisc, însă îmi pare că ai făcut binele pe jumătate... deocamdată nu ştiu să citesc gânduri... lucrul ăsta n-ar fi însă problematic, baiul e că nu am nici experienţa, nici iscusinţa necesară pt a mă prinde de stângăciile, mari sau mici, ale rândurilor mele... mi-ar prinde bine să aflu ce ţi se pare că trebuie finisat...
|
| francisc -
2008-09-22 |
eu insumi sunt novice in ale scrisului. dar, am visat acest poem astfel
am auzit că
după ce-a tăiat urechea soldatului roman
şi l-a trimis după ea, în lume,
vreo 2000 de ani
sfântul petru stă la poarta raiului plângându-se psihologului
că aude voci
atunci, i s-a dat să păzească şi poarta iadului
ca să păcălească vocile, pasămite
acum, în calitate de soldat vindecat,
ascult cu urechea tăiată înăuntrul meu
sforăitul sfântului
pe unde să intru?
|
| genia -
2008-09-22 |
un novice modest... ce să mai, jos pălăria, ai visat frumos!!
din păcate, eu tind să simplific textul până la... monotonie, se pare...
thanks again!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com