| |
|
| |
īntr-o bună zi
voi putea coborī din īnaltul ochilor tăi
unde locuiesc
adormit ermetic
şi-ţi voi spune
vrei nu vrei
sunt īncă viu
bună dimineaţa
tu īmi vei pregăti o ceaşcă de cafea
cu seminţe din acelea care cresc pe tine
nenumărate şi se desprind cānd sunt coapte
pānă acoperă īntreg pămāntul
apoi ard şi nu mai rămāne
nimic īn urmă
ştiu, īmi vei cere să te recunosc
idolul care īntre braţele mele de siliciu
se multiplică şi se
reneagă
eu voi aduce etalonul din lemn
de acasă lung de exact 21 de centimetri,
ţi-l voi īnfige adānc īn inimă
şi īţi voi spune na,
să mori acum !
deşi e doar o fantezie
de-a mea
pānă una-alta
privesc cerul noaptea
cānd tu dormi
uneori mi se pare că văd
găurile negre
iar alteori
gaşca noastră
de pe planeta
ummo
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2008-09-22 |
o sriere ca si planeta. sau as zice: o scriere ummo. asa ar fi mai original?...
|
Sancho Panza -
2008-09-23  |
O Galatee care si-a creat propriul Pygmalion - si invers, desigur.
Plus o vanatoare de strigoi, foarte "bobadilica"...:D (strofa asta si cea anterioara ei - preferatele mele).
multiple rasturnari de planuri, concizie; ironie, autoironie, revolta, blazare, detasare.
mi-a placut.
|
| bobadil -
2008-09-23 |
Mircea, daca te intereseaza subiectul (este unul dintre preferatele mele) poate cine stie? am ceva scris, sa vad, nu stiu daca poate fi de interes cat de cat general... eventual pentru o polemica. Mai vedem...
Adriana, multumesc mult pentru apreciere, it means a lot to me.
Marturisesc, de cand cu acceleratorul ma chinuie niste ganduri legate de Creatie... :-)
Andu
|
|
|