nincu mircea -- Stare de extaz -- poezie

Sancho Panza - 2008-09-22

Lucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic!
serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!

lucian - 2008-09-26

draga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...

bobadil - 2008-09-26

Mircea, poezie moderna sau nu, discutiile se intind la nesfarsit... (doar pe agonia nu, acolo lucrurile sunt cat se poate de clare :-)) parerea mea este ca trebuie sa scrii asa cum simti, si in orice caz sa nu incerci sa fii altceva decat esti tu lasat de la Dumnezeu.
Este normal sa treci prin etape de criza sau poate sa le numesti de experimentare. Pe mine daca m-ai intreba nu as sti sa-ti spun clar despre una sau alta dintre tendintele contemporane in literatura care ar fi mai demna sau nu de luat in seama. Eu cred ca dorinta de schimbare a caracterizat spiritul uman dintotdeauna, insa aceasta dorinta a fost mereu pusa la zid de structura noastra metafizica.
Din cate am observat eu, in tine se da o astfel de lupta.
In asemena clipe ce e de facut? Nimic...doar
"Am infipt lopata adanc in odaie" stii versul asta sper.
Andu

lucian - 2008-09-26

da, bobadil, da!... asta am facut dintotdeauna si asta am sa fac pe viitor. multumesc pentru incurajare!

Sixtus - 2008-09-27

Infinge-o dom’le (lopata, ca să nu se ȋnieleagă altceva) din versul acela al lui Boba (de care eu nu am habar) decȃte ori şi cȃt mai adȃnc sau superficial vrei. Si nici măcar nu mă ȋntreb: ce vină avem noi?

bobadil - 2008-09-27

Acum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost"
Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine:
Bine ar fi fost asa:

"Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vîntul. Afară era ploaie.

Şi mi-am săpat odaia departe subt pămînt.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.

Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră.
Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră.

S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus.
Cît lumea-i era piscul, şi-n pisc plîngea Isus.

Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o ştirbise, iată-l,
Cu moaştele-i de piatră, fusese însuş Tatăl.

Şi m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît,
Şi în odaia goală din nou mi-a fost urît.

Şi am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu"

Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor.
Andu

P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.