Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie
generala

mulţumeeeeeesc, mulţumeeeeeesc!..

de Dorin Cozan (francisc)
autor hermeneia
editor





hei, trenule, aşteaptă-măăăă! staaaaaaaaaaai dracului!
Pe scări, agăţat într-o mână, râzândă inima mea flutura ca o cravată roşie peste inima ta
Trântit lângă geam, ochiul meu pândea totul prin inima ta
ce este totul, copilaş? (când eu eram mort după tine şi pe deasupra timid,
ca un toporaş)
totul este-ziceam-o inimă mare. şi-o scoteam din piept, muiam deştu` în gură
şi-i făceam conturu` pe geam
apoi, tăceam amândoi şi ne legănam căpăţânile. şi-i strigam în gând: te iubesc, locomotiva mea, te iubesc!
şi ea, aruncându-mi fumul în ochi: ia uite, ce varză mare ai făcut!
“făcut” din gura ta era atât de sonor, dulce şi greu, încât mă ungeam cu el peste gură

hei, trenule, aşteaptă-măăăă! staaaaaaaaaaai dracului!
În casa ta mirosea a cafea, şi-a ciocolată de casă, iar eu vedeam numai alb-negru în inima ta
şi-aşteptam răbdător să te invit la terasă
Afară ploua mărunt, cu fulgi amari de fondantă. Pusei caseta cu Richard Clayderman, la mişto
eu, în costum şi cravată. tu, o salopetă cu floricele, de casă – de la mama, de când era fată (şi-o pereche de şlapi de gumă)
foarte frumoasă... şi te luai încet-încet de mână şi mă luai cochet de mijloc
şi de piept şi de gât şi bărbie şi
Pe drum, spre gară, m-am uns pe suflet cu primul sărut, în felii groase, grele şi dulci. era ora unu şi-un sfert , am ţinut minte,
şi copacii, oamenii, gara, colegii erau şi ei foarte foarte pierduţi şi plini plini de clopoţei

hei, trenule, aşteaptă-măăă! staaaaaaaai dracului!

...

Apoi, când venea poştaşul şi mă striga tot aşa te striga poştaşul tău în celălalt capăt al României
Cu siguranţă când alergau de la unul la altul, spre luminiţa de la capătul tunelului, s-or fi întâlnit şi-au tras un ţap sub un brad
(cu cizmele lor au stâlcit câte-un toporaş, da` merita graba! nu, copilaş?)
Şi-au alergat ei toată tranziţia, şi-or tot alerga de dimineaţa până seara. Iar fuga lor, devenind eveniment naţional, a ţinut oamenii înăuntru, acasă, cu ochii pe teve. Acum, e vremea să se oprească de la atâta alergătură, să li se spună că
noi am murit
sau, mai bine, de-acuma, am veselit

hei, trenule, aşteaptă-măăă! staaaaaaaaai dracului!






2008-09-20
128


francisc

Cele mai noi texte publicate

Uuunu, dooooi, tei! - francisc- (poezie)
la vale, pe Gangele viu - francisc- (poezie)
şi tata o lua/şi o rădica... - francisc- (poezie)
gata de aruncat în prăpastie mirii - francisc- (poezie)
lucia - francisc- (poezie)
în căutarea acului pierdut - francisc- (poezie)
nu înţeleg nimic din izgonirea aceasta - francisc- (poezie)
grozavul meu, mon amour, leonard - francisc- (poezie)
Şi bate-mă, amore, cu brâu` şi cosiţa - francisc- (poezie)
lucrul cel vesel şi sălbatic din mijlocul haitei - francisc- (poezie)


Cele mai noi comentarii

mie mi-a placut... de francisc
la dumitru compune un necrolog pentru el însuşi

da, mi au... de francisc
la mai departe decât tristețea

nu cred în... de francisc
la mai departe decât tristețea

Cezara, o noua... de francisc
la Despre Cezara

adriana, nu stiu... de francisc
la închinare de cuarţ

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text