| |
|
| |
şi semnul acela mic pe care aşteptam
să-l desenezi acolo īnăuntru
cānd ploaia īţi ţesea gāndurile-n scāntei reci
şi eu nu te lăsam să le ştii
şi-atunci desenam munţi ca-n copilărie
şi nu-i arătam nimănui
īi urcam cu greu cu genunchii zdreliţi
dimineaţa mă trezeam din nou ca dintr-un gol adānc
şi peşteri īn care rătăceam căutāndu-mă pānă īn zori
apoi iar te găseam şi ştiam că iar o s-o iau de la cap
strāngeam din dinţi duceam māna la gură
īn altă zi am pornit spre un zid colorat
nu ştiam că dincolo de el e un labirint
un colţ părea capăt
era doar o oglindă
īn ea un chip străin stătea drept īn faţa mea
eu nu i-am spus cāt e ceasul
nu i-am făcut semne cu māna
am pornit spre un răsărit fără să ştiu că e trecător
īl găseşti doar spre dimineaţă
īntre timp s-a făcut tārziu şi iată-mă
am pus degetul pe geam am desenat o stea şi chiar
am crezut că va fi lumină
era doar īntunericul
ce bine
ce bine că-n ochii tăi rādeau īn cascade
toate anotimpurile
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sancho Panza -
2008-09-21 |
l-as fi terminat cu:
"am crezut că va fi lumină".
un text frumos asezat sub semnul nostalgiilor aniversare...:)
La multi ani.
|
| cami -
2008-09-21 |
Adriana, ar fi fost prea trist finalul dacă l-aş fi īncheiat aşa şi eu nu sunt tristă acum, chiar dacă au fost perioade cānd eram. Tocmai asta am şi vrut să se īnţeleagă. Aşa, i-am construit un final fericit, aşa cum mă simt azi. Mulţumesc, mai vino şi mai spune cāte ceva. Mă bucură fiecare semn al tău.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com