| |
|
| |
În cocoaşe duc comete încă aprinse
Şi spăl insistent ploaia de lângă borduri.
Festina lente ca la o masă ce include digestia
Şi vei avea cinci kilograme în plus pe pereţi.
La iarnă vei simţi beneficiul acestei oferte.
O zonă cu valori inestimabile fără proprietari,
Ca poarta portarului plictisit şi fără gol.
Un fel de măr pus pe graniţă din care
Trecătorii sau vecinii nu pot lua umbră
Şi din a cărui frunze cad nimănui pământul
Mai ales toamna şi uneori chiar mai târziu.
Un ochi plin de gene drepte care priveşte cerul
Înlăcrimat de suliţe îi înţeapă retina albastră.
Îmi aminteşte de copilul blond care gonea norii din cer
şi de timpul în care telefonul celular îl purta la brâu
să poată şti când fura pupăza din teiul eminescian
şi când dădeau turcii năvală într-o istorie obsedată
de imperii care doreau să stăpânească gheţurile iernii
şi toate frunzele uscate peste care creşteau iepele
imperiului austro-ungaro-german care şi-au propus
să cultive mii de tulpini de viţă-de-vie pe dealurile
de deasupra câmpiilor pline până în a doua pânză freatică
cu cărbune stratificat şi bine bătătorit sub tălpile
tiranilor barbari care au îndesat secundele în clepsidre
şi timpul cu minute pentru a închina orele sorţii
atâtor risipite feluri de muritoare valuri alambicate.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com