| |
|
| |
Motto: Am rămas īn faţa uşii şi i-am făcut cu mīna E. M. Remarque
duminică merg īncet
tot mai īncet
doar asta mă face
să-i simt liniştea
nu īntotdeauna īmi găsesc refugiu
īn poezie
īmbrăţişări
la un prieten
se īntīmplă ca ochii
să se umple cu lacrimi
simplu
fără vreun motiv anume
şi lumea să nu te creadă
doar să
zīmbească perfid
singurătatea este atunci
cīnd oamenii se adună
īn partea cealaltă a drumului
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2008-09-17 |
Iar ai bagat ingerul in poezie. Ce era daca finalizai aici:
"singurătatea este atunci
cīnd oamenii se adună
īn partea cealaltă
a drumului"
Era foarte bine.
Si "- bună, īnchide uşa pe dinafară" e poanta veche si perimata. Poti renunta la strofa a treia. E scrisa ca si cum ti-ar fi zis tie cineva chestia asta si acum vii si te lamentezi literar. Asa ceva nu se face. Strici.
Ia refa textul si revin cu penita.
|
alma -
2008-09-17  |
E parca scris de cineva la varsta maturitatii. O poezie e buna atunci cand comentatorul / cititorul ramane cu invidia ca nu a scris-o el. Asa eu pentru strofa de final.
|
| Oriana -
2008-09-17 |
De acord cu Alma, punctul superb al poeziei, și singurul, este ultima strofă. Clipa aceea de extaz cānd o ușă īnchisă este motiv de a face cu mana universului dinfara.
|
| Ecaterina Bargan -
2008-09-18 |
dragele mele, va multumesc din suflet.
oriana, tu tot timpul ai dreptate.
ec
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com