| |
|
| |
dragul meu pute a miez de noapte
înmuiat în dor uitat pe-o frunză
de nu pictai marea plictisită
aritmic pleoştindu-se pe cioburi de scoici
te-aş fi visat cu lună sub tălpi
cu stropi îngheţaţi giuvaiere dinspre spumă
vezi tu anotimpul acesta prea ruginiu
ne află ocoliţi de cărări pustii
zumzăind întru noi
cu toţi ai neceluilalt
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Oriana -
2008-09-25 |
Am citit poezia aceasta mai de mult pentru că m-a atras titlul neobisnuit și am găsit o posibilă legătură cu teoria grafurilor: "ne află ocoliţi de cărări pustii" i.e .drumul din complementul grafului. Toate deplas[rile noastre zilnice sunt drumuri în graful realității, iar visările, arderile, drumurile eului poetic, fac parte dintr-un graf complementar, deloc, chiar deloc connex. Nu mai țin minte dacă și complementul e connex. Mi-a plăcut imaginea "marea plictisită/ aritmic pleoştindu-se pe cioburi de scoici"
|
| tiberiu -
2008-10-02 |
iar eu, celalalt, am gasit si textul si comentariul de sub el.
'graf conex' are un sens foarte precis. complementul lui
nu e un graf. suntem de acord, maia ? e restul lumii.
drumuri bine trasate, prescrise, fata de restul,
nestructurat, dar infinit mai consistent.
cu respect,
tm
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com