| |
|
| |
pe stradă umblă şapte umbrele
cu oameni sub ele
uşa se īnchide cu zgomot
eu plec īnainte ca trenul
să mişte īnspre bucureşti
mi se par patetice
despărţirile
cu datul din mīnă prin geam
cīnd trenul varsă fumul īn aer
nu mai zic de fuga după primul vagon
şi la o vreme firească
după ultimul
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-09-15 |
Bun poem, are atmosfera si chiar o componenta vizuala destul de accentuata. N-am inteles prea bine exprimarea din "si de la o vreme fireasca", sa fie vremea asta fireasca adica nu e nefireasca... sau fuga sa fie "fireasca"... oricum, ceva e in neregula cu sintagma aia din final.
Cred ca mai simplu si mai clar ar fi
"nu mai zic de fuga după primul vagon
şi fireasca la o vreme
după ultimul "
Placut,
Andu
|
| Ecaterina Bargan -
2008-09-16 |
boba, citesc si nu ma dumeresc. frigul te a facut mai bun? esti bolnavior? pt ca eu sunt. sunt ragusita rau. si mi a zis cineva ca in ultimele saptamini s a pierdut ceva in scrisul meu.
incepe cumva procesul de prietenie? ce ma bucur.
ec
|
| bobadil -
2008-09-16 |
Ecaterina, nu-s bolnav, multumesc lui D-zeu ! Pur si simplu mi-a placut poemul asta si ti-am spus (ti-am spus si ce nu imi place si in continuare mi se pare fortata sintagma din final). De prietenie nu se poate pune problema, eu nu cred in prietenii de la distanta. Se pot numi cum vrei tu, dar nu prietenii. Un prieten ar trebui sa fie langa tine cand ai nevoie, iar de exemplu eu si daca as vrea si n-as putea sa vin la Chisinau in urmatorul interval de timp.
N-am mai ajuns eu nici la Iasi pe la niste prieteni non-virtuali, rusine sa-mi fie!
Andu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com