| |
|
| |
trec în fiecare seară prin faţa vitrinei
să privesc manechinele despuiate de expresie
în care te-ai ascuns
te trădează doar neonul dintr-un tavan
cu stele de hârtie creponată
care îţi pâlpâie numele
făcând praful să strălucească
târându-mi picioarele îţi scriu hipnotizat
numele prin zăpada fierbinte
pe care o torn în paharul ca un clopot întors
până şi cubul de gheaţă din el
se topeşte după chipul şi asemănarea ta
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com