Adriana Barceanu -- '80-'08 -- poezie

bobadil - 2008-09-15 Penita

Frumoasa zicere de iluzii..
Sigur ca multi vor putea spune si pe buna dreptate, chestia cu fumatul e... fumata, mie insa imi transmite inca acea aura de sinceritate (cunoscand-o pe Ada un pic) asa, ca un confesional, nu vreau sa intru aici intr-o dezbatere mai veche de la poetescu pe tema confesionalului in literatura (desigur, acolo nu erau marii nostri expati, asa ca dezbaterea s-a desfasurat in ilustra lor absenta).
Mie mi s-a dat aici spre citire un text scris cu inima, eu asta am simtit, chiar daca merge prea departe spre final, insa e adevarat asa cum adevarul este o inima.
Remarc
"dimineaţa patul meu gol
e un naufragiu
trec pe lângă oglindă
nu mă uit
ştiu cine sunt" - poate una dintre cele mai solide constructii imagine-metafora pe care le-am citit in ultima vreme
Inceputul nu e inca ok... parerea mea.
Hai sa incercam asa... "Seara ma las de fumat/dureaza doar noaptea".. restul la fel. Ce am schimbat aici? Acel "in fiecare seara" care ne aminteste, nu-i asa, de Mark Twain "sa te lasi de fumat, nimic mai simplu, eu fac asta zilnic" si "nu ma tine decat" - o constructie care nu imi suna bine deloc (argumente la cerere :-)
Un poem sincer, 80-08 sa fie optzeciul asta care mi-a placut intotdeauna de vina? Nu stiu, poate.
Penita de la mine.
Andu

AdaBarc - 2008-09-16

ai dreptate in ceea ce priveste inceputul si mie mi s'a parut fortzat iar varianta ta este cu mult mai lina.
Andu, poate ca numai acea sinceritate ma face sa scriu si sa cred ca scriu poezie.
pentru ca desi vreau sa spun multe nu reusesc sa spun mai nimic, pentru ca suntem prinsi intre toata chestia asta numita timp, suntem limitati de scurta noastra viata.
prietenilor le spun ca n'am timp pentru ca trebuie sa traiesc. n'am timp sa visez sa sper sa cred, pentru ca vreau sa traiesc.

te salut Andrei si iti multumesc pentru aprecierea facuta asupra acestui poem

Cu drag
Adriana