| |
|
| |
s-ar putea să fie o eroare
modul īn care ne lingem rănile
ca niște cīini albaștri īnchiși īntr-o curte strīmtă
cu ziduri albe și netede
īnalte pīnă la cer
atunci de unde obstinația cu care mușcăm
din nou
din același loc din aceași rană
īntr-o izbucnire vrednică de un tablou
păcat că nu stăm nemișcați
ar fi liniște
s-ar auzi cīntecul legănat al preoților
căutīndu-și un rost etern
īn pauzele noastre de respirație
și poate fīșīitul benzii de magnetofon
iar sīngele s-ar prelinge īncet
nespus de frumos
ca īn picturile japoneze
pīnă cīnd frica de a fi murit
ne-ar face să inventăm scenarii
īn cea mai credibilă pledoarie pentru nemurire
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sancho Panza -
2008-09-14 |
daca ajungi sa stai nemiscat, cu adevarat nemiscat, pana ce intri in miezul linistii, frica de moarte iti devine straina. cel putin asa spun inteleptii.
"s-ar auzi cīntecul legănat al preoților
căutīndu-și un rost etern
īn pauzele noastre de respirație
și poate fīșīitul benzii de magnetofon"
mi-a placut fragmentul asta, (adica realizarea lui "tehnica", prin exploatarea efectelor auditive) desi, in context, vine sa contrazica versul anterior :"ar fi liniste"..
per ansamblu, ideile mi se par contradictorii. dar e foarte probabil sa nu privim din acelasi unghi.
|
| lucian -
2008-09-22 |
un răspuns? o parere? o stare de incertitudine?... sau o tentativa literara pe tema canina? ceea ce imi este neclar, e titlul care nu ajuta in niciun sens.
|
| Profetul -
2008-10-01 |
mulțumesc pentru trecere și opinii
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com