pal emilian -- neverending story -- poezie

"odată am ucis o poezie/am tras cu praştia-n ea şi-am ucis-o"

totul începe aşa:

două mere stăteau pe o pătură în trivale
el era mai trecut ajunsese chiar la palatul imperial din viena
ea era încă verde deşi pe o parte începuse deja să se coacă
discutau aprins despre culoarea pe care ar trebui s-o aibă copiii sîmburi
despre cum ar trebui să cadă să tacă ori să facă dragoste ca două mere
în plină recesiune

el îi spunea draga mea am fost o vreme episcop
în anul lui diocleţian ea îşi muşca buzele diocleţian cine e
prostuţo prostuţo prostuţo
diocleţian ăsta era un patron care avea un magazin de suveniruri la roma
m-a prins predicînd într-o zi poporului de fructe fugit de pe tarabe
(probabil nu mai voiau să ajungă pe masa aristocraţilor)
şi diocleţian ăsta după cum îţi spuneam mi-a zis dacă nu renunţi la dumnezeul tău
îţi voi tăia capul m-a pus în lanţuri şi m-a plimbat prin viitoarea piaţă san pietro
poporul de fructe(să-i facă pe plac) arunca în mine cu tot felul de coji
mi s-a făcut frică i-am zis dumnezeului meu du-te bă mai bine mai bine un dumnezeu viu decît unul mort şi dumnezeul meu a ieşit ca un crab pe o plajă
o vreme am trăit ruşinat cu capu-n pămînt munceam cu ziua în băile publice
pînă la urmă m-am întors predicînd diocleţian n-a stat pe gînduri mi-a tăiat capul
de-atunci toată lumea îmi spune sfîntul coajă de măr

vara eram un trăsnet de patru milioane de volţi
coboram pe pămînt cînd aveam chef
cel mai mult mi-a plăcut să carbonizez copacii
uneori oameni e drept mai rar dar se întîmpla
recunosc
să mă îndrăgostesc de una o străbăteam din cap în picioare
nu ştiu cum dumnezeu se făcea
întotdeauna ea se năştea pe 16 august
întotdeauna eu ajungeam în pămînt

despre iarnă nu ştiu prea multe nexus le zicea întotdeauna mai bine

*

astăzi vremea e în răcire absenţele vor sufla slab pînă la moderat
temperatura maximă va atinge temperatura trupului tău
draga mea vremea asta e o femeie care îşi prinde părul să nu-i cadă în ochi cînd face piaţa
horoscopul îmi spune că azi sînt hipersensibil mă sperii cînd se deschide brusc uşa ori cînd primesc mailuri
şi că ar fi bine să evit investiţiile pentru că voi pierde o sumă importantă de bani
draga mea răul deja e făcut am descoperire de cont
ţi-am cumpărat ouă de aur şi tezaurul dacic
ţi-am cumpărat o insulă în caraibe ne vom face o plută de bambus
ori o corabie vom porni de aici numeroase atacuri asupra convoaielor de prinţese eu sînt mallasorte
şi m-am cununat cu moartea vom numi corabia noastră vijelia cel puţin aşa voia tom s-o impresioneze pe becky(oare aşa ar trebui să curgă povestea?)

totul începe aşa:
două mere stăteau pe o pătură în trivale
el trebuia să plece
ea era încă verde