| |
|
| |
tăcerea a pocnit din degete
iepure alb ce sare din joben
îndată am simţit iarna cum abureşte geamurile
cu suflarea ei de stafie din invincibila armada
aş vrea să-ţi ridic o căsuţă de mucava
cu flori la geam în siberia noastră
va fi de ajuns să dezlipeşti tapetul
şi camera o să-şi arate obrazul sfâşiat
care undeva pe retină va păstra un tablou
cu o fată în rochie albastră
o fărâmă din el pluteşte aidoma unei banchize
scaunului trist i-au plecat bătrânii
i-a rămas o masă şi-o cană cu apă
în care picură din cer ochi de păun
ce se topesc precum o pastilă de memorie
spre noi vin încet două căldări
se leagănă pe drum ca într-un balansoar
lemnul lor putred e înfundat cu dopuri de iarbă
pe una o vom umple cu toate săruturile noastre
iar în cealaltă ne vom spăla de păcate cu vin
în doniţa cea nouă vom fi
ca într-un cuptor de pâine abia văruit
cei înveliţi în scoarţele lor de pământ
nu ne vor vedea împletindu-ne într-un colac
din care nişte copii vor muşca cu sete într-o zi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
queen margot -
2008-09-11  |
pentru complexitatea tablourilor, claritatea limbajului poetic, pentru cinematografic si pitoresc, pentru metafora, penita!
am sentimentul ca ma plimb intr /o galerie cu picturi ...simt secvente din doctor jivago...
pentru tehnica luminii, originalitate...un modest strop de galben ...
desi iarna e anotimpul cu care debuteaza poemul, avem de/a face cu un timp mitic, sunt impletite elemente ale spatiului romanesc ...cu altele de departe...siberia nu e o casa ci un exil dar iubirea transforma exilul in rai...
retin poemul integral...fiecare strofa e un micropoem...se pare ca novicele stapaneste bine spada...si poate ca e chiar mai maestru decat...maestrii lui.
|
| lucian -
2008-10-10 |
in prima strofa navaleste inspiratia. a doua strofa descrie mediul in care autorul cade in transa inspiratiei invocate. problema este in cea de/a treia strofa, deoarece nu inteleg despre cine este vorba. aici ar fi de apreciat siguranta cu care este descrisa singuratatea camerei, singuratate ce influenteaza si starea autorului. a patra strofa este dominata de actiunea caldarilor care ori vin singure, ceea ce este fantastic, ori vin pe o apa, pe care cititorul trebuie sa si/o imagineze - poate e vinul? - deoarece deplasrea trebuie sa se justifice. curios este ca aici se vorbeste de noi, ceea ce pana acum nu ni s/a spus. ultima strofa apeleaza la elemente religioase, desi autorul - ca si cititorul - nu intuieste ca acel colac din care inocent mananca copii, simbolizeaza trupul Maicii Domnului in invatatura crestina traditionala. in concluzie, as spune ca poemul; fascineaza prin complexitatea temelor pe care le abordeaza.
|
| Lentib -
2008-10-11 |
Lucian,
ai făcut o analiză magistrală a poemului.Este un punct de vedere foarte interesant şi sincer să fiu, aruncă noi umbre şi lumini asupra lui.
Căldările ar putea veni şi prin aer totuşi, cărate de o fiinţă nevăzută sau un înger...
Onorat de aprecierile tale,
cu stimă
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com