| |
|
| |
unu; se surpă
timpul īn mine:
dintr-o cutie
ies balerine,
iar īntre staţii,
trenul adoarme
pe şine.
două; pe tablă
scārţie creta,
dar după ore,
fac pirueta
pe opt īn curte
şi-mi uit īn bancă
bereta.
trei; īntr-o clipă
va-ncepe teza;
zāna-şi coboară
ochii şi freza,
iar eu de rime,
storc fără milă,
franceza.
patru; e noapte
rece pe stradă
şi-ncepe iarăşi
moale să-mi cadă,
după sărutul
tainic, pe buze,
zăpadă.
cinci; se deschide
larg, după-o rugă,
calea spre īngeri;
visul la fugă
după mireasă
o ia ca să mă
distrugă.
şase; probleme
vagi la serviciu
care-mi reclamă
nopţi sacrificiu,
iar secretara
mă-ndemnă parcă
la viciu.
şapte; copilul
-boţ de lumină-
īmi creşte umbra
morţii-n retină;
ceasul se-ntoarce
şi-ncet uitarea
m-alină.
opt; vine toamna
neagră īn oase,
īnsă pe praguri
nu vrea să-mi lase
doar amintirea
falsa-a iubirii
frumoase.
nouă; minciuna
tace o clipă;
lemnul se-nchide
cu aritmii pă
trupu-mi de ceară
şi ambră ca o
aripă.
zece; dar totuşi
lutul mă strānge,
nimeni sub cruce
nu mă mai plānge
şi mi se pierde
prin veacuri urma
de sānge.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|