| |
|
| |
ştiu
pe muntele ăsta urcat cu greu
am mai fost odată
eram împreună
pe vremea când toate lucrurile
aveau nişte nume care se puteau striga
unele pe altele
piatra lui sărată
acum mi se pare că seamănă cu gura ta
vânătă şi numai bună de sărutat
toţi deştepţii îmi spun că aici a fost un fund de mare
deşi nu au habar ce mi-a spus daimonul
când l-am întrebat cu frică dacă există
viaţă după tine
acolo sus
el mi-a zis sec că nu există fiinţă fără fiinţare
şi nici viaţă fără de moarte
şi că la urma urmei pot să-l întreb orice
fiindcă tot ce cred că este
în viaţa asta mult mult prea greu
de îndurat
nu-i decât un exerciţiu
plin de greşeli
de exprimare
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sancho Panza -
2008-09-10 |
ei da - aici ai un final acut! ramane reverberand...
imi place si melanjul asta de gravitate metafizica si lejeritate profana (pardon pentru maretii termeni folositi, de la lecturi mi se trage, probabil :D).
ma refeream la:
"eram împreună
pe vremea când toate lucrurile
aveau nişte nume care se puteau striga
unele pe altele"
versus
"toţi deştepţii îmi spun că aici a fost un fund de mare
deşi nu au habar ce mi-a spus daimonul
când l-am întrebat cu frică dacă există
viaţă după tine
acolo sus"
sau alternanta din strofa aceea cu fiinta-fiintarea.
frumos! dupa titul, ma asteptam la un text mult mai... bobadilic.
|
| bobadil -
2008-09-10 |
Multzu Adriana, pana la urma am inteles ca "bobadilic" a ajuns un atribut negativ? Sau mai pot sa sper ca nu? Spune-mi tu daca vrei...
Andu
|
| Sancho Panza -
2008-09-10 |
:)) nu, domnule, "bobadilic" inseamna ludic prin excelentza. si tot prin excelentza, un ludic bine "infasurat". :)
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com