nicoleta gradinaru -- trei cinci opt -- poezie

hialin - 2008-09-09

Nu pot intui rolul primului vers. Episodic vorbind, sunt imagini bune. Imi place ideea finalului si "ii cresc cearcane" (idee privita in raport cu timpul). Vad un fir coerent al textului(repet, mai putin primul vers), dar nu vad unde se duce. Adica exista o coerenta a expunerii, dar nu si una a mesajului.

Ialin

ygrene - 2008-09-09

poemul nu are un mesaj clar de sine statator; este o parte dintr-o, sa-i zicem, trilogie. poate citind si celelalte doua scrieri se intrevede un sens.
multam' pentru comentariu..

bobadil - 2008-09-09

Nicoleta, daca tot zici ca este o trilogie si mai esti si novice de trebuie sa astepti doua zile pana sa postezi un text (asta e cea mai tare gaselnita a Hermeneiei, pe bune) de ce oare n-ai comasat textele intr-unul singur poate intelegeam si noi ceva?
Eu uite, le-am citit pe toate trei si parca-parca s-a mai luminat cerul pe la asfintit. Imi place stilul, scrierea degajata, ocolirea pretiozitatilor si a vulgaritatilor, nuanta feminina a versului.
Mesajul (vorba unui antecomentator) nici mie nu mi-e prea clar, dar nu ma deranjeaza. Te voi mai citi, chiar si asa, ca prostul.
Andu

ygrene - 2008-09-09

"Nicoleta, daca tot zici ca este o trilogie si mai esti si novice de trebuie sa astepti doua zile pana sa postezi un text (asta e cea mai tare gaselnita a Hermeneiei, pe bune) de ce oare n-ai comasat textele intr-unul singur poate intelegeam si noi ceva?"
hm, cata dreptate ai Andu! ce sa fac daca nu mi-a picat fisa!
chestia cu urma de umbra ramasa si dupa citirea ansamblului de scrieri e voita; adica, in general, a incripta mesajul e o chestie fireasca pentru mine. eu zic ca totusi gradul de incifrare permite cititorului sa intrevada ceva, asa ca dupa un paravan in spatele caruia e aprinsa o lumina.