| |
|
| |
Vânat o dată. Adesea vânat.
De parcă prada ia locul gurii
şi se mestecă
până se face dinţi.
De parcă umărul lui de aur
spală ape negre şi roţile carului.
De parcă privim cerul atât de uşor
de ne dor crucile.
De parcă te duci fără să ştiu
pe o uşă tainică (şi de sicriu).
De parcă acest poet toarnă
doar apa verbului stingher.
De parcă acest cerb e întors din drum
de altă ninsoare.
Şi plânsă e fereastra lui.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| ygrene -
2008-09-09 |
gasesc aici imagini puternice "prada ia locul gurii / şi se mestecă / până se face dinţi", "umărul lui / spală ape negre şi roţile carului."
imi place jocul asta de-a prada care devine propriul devorator.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com