| |
|
| |
Aceasă clipă
coboară prea rar în oglindă.
Stă înfrunzită şi înflorită
pe umărul meu de aur.
Ca o durere prea mare înfrunzită în os.
Ca un vis înflorit de cu seara.
Are tot atâţia copii nevăzuţi ca şi clipa de ieri.
Este prea mândră clipa aceasta.
Cu şoldul ei, ce cade altfel.
Cu mănuşa ei aruncată din degete laşe.
Va veni şi dimineaţa ei.
Vor sosi în zori călăreţii.
Vor arunca de departe privirea cea iute.
Şi funia udă, şi sacul de in.
Vor veni cu mintea încinsă,
precum îngerii răi vor veni.
Vor sparge începutul de timp.
Peste deal, vor opri orice ploaie.
Orice pasăre neagră
vor spoi cu albeaţă.
Vor ajunge aproape de ţintă.
Vor deschide nasturii fricii.
Vor ţinti mânzul clipei. Ca un mânz va pieri.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| ygrene -
2008-09-09 |
la acest poem m-a atras titlul (mai toate titlurile poemelor tale sunt inedite), insa nu prea pricep despre ce clipa e vorba - banuiesc ca despre clipa in care ai infruntat frica sau despre aceea in care frica te-a tintuit ca pe un manz la taiere.
imi place "Ca o durere prea mare înfrunzită în os." / nu-mi place umarul de aur; l-am mai intalnit si-n alte scrieri de-ale tale si-mi pare desuet; eu l-as pastra in forma simpla (fara de aur)
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com