| |
|
| |
Nu ştiu care punct cardinal
se aşază pe ochi.
Nu ştiu nimic despre sud.
Dacă are în sânge umbre din nord.
Dacă umbrele se îndreaptă
spre alte zări, spre alte mări.
Nu ştiu de ce sună ceasul
pe uşa din lemn aurit.
Dacă umbrele clipei îi macină chipul.
Dacă îl dor crucile clipei, pe rând.
Să mă duc fără să ştiu.
Să intru de cu seară
în ritmul sângelui,
în ritmul curgerii apei.
Nevindecat, să mă apropii de sud.
Nepoposit şi negrăit,
să mă apropii.
Să vă numesc fără să ştiu.
Să rup din vorbe mari aceste cuvinte,
Să plâng la fereastră
cu oasele orei dosite-n sicriu.
Miazăzi se va scrie pe nord.
Se va ascunde clipa
la streaşina vieţii.
Luna va secera grâul prea copt.
Copilul va îngropa orice stea
în zăpadă uşoară.
Peste zi va înflori floarea,
cu simţul cel nou.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com