| |
|
| |
Aşa a fost prima întâlnire.
Ca trecerea de frunze uscate
prin parc.
Plină de teamă. Ca iarba verde.
Ca iarba înverzind de ciudă.
Ca iarba păscută de iepele lunii.
Dincolo de apă,
numai noi treceam.
Traiam frica şi treceam.
Păsările ce zburau deasupra
despre noi vorbeau.
Doar cu priviri subţiri, ne urmărea
şi noaptea, venită pe furiş.
În colţul lumii nu mai era nimeni,
căruia să nu-i pese
de paşii noştri pe cer.
Doar cuvintele seci rătăceau.
Aşa seci, se împiedicau de umbra ei
ca de umbra păsării de foc.
Umbra mea oricum se alungise
ca aripa păsării. Eu însumi zburam
de pe o stea pe alta.
Şi prin cercei/şi prin cercei/şi prin cercei/.
Cand ne-a văzut, iarba verde a tăcut.
Acest verde a tăcut pe pânză. Cum tace pânza.
Păsările nu mai vorbeau despre noi.
Cu aerul aripii golit.
Treceau şi cădeau peste un munte,
peste amândoi.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com