| |
|
| |
S-au răspândit în nisipuri
zvonuri nedrepte, despre
tot ce vedem de când suntem.
Mai apoi, când nu mai eram
decât iarbă aleasă pe dealuri,
când nu mai eram
decât fulgere în colţuri pe mare,
s-a zvonit despre ce stele mai cad,
despre ce stele mai urcă.
Ultima coasă pe dealuri.
Nici semnul de iarbă aleasă nu este.
Ultima ploaie pe mare.
Doar fulgere mici. Cât semnul de nor.
Zvonurile acestea sunt tăioase ca iarba.
Au semn de fulgere mici.
Mai bine beau apa
de ploaie,
decât să merg în calea lor.
Mai bine cobor ochii în frunze,
cu gândul la munţii plini cu zăpezi.
Mai bine rup în două
nisipul Saharei.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com