| |
|
| |
Nu se ştie prea mult.
Prea venise legănător şi singur.
Ca o mândrie venise
sau ca un vânt aproape rece.
Fără daruri venise.
Fără văzul ochiului şi fără auzul urechii.
Tot aşa,
fără ceasul într-un picior
şi fără superba lui pudră.
Fără apa verde venise şi fără vinul
de toate zilele.
Avea alte podoabe, de preţ.
Avea la vedere vocea subţire,
aceste cântece despre fratele nostru,
câte o toamnă de dincolo,
câte o săptămână cu zilele ei,
cu sărbătorile cele mari.
Avea ce ascunde.
Ascundea masa zilnică a cerbului.
În sacii cei mari,
ascundea muşcăturile ploii.
N-a vrut nimic de la nimeni.
Nu mesteca frunza.
Nu întorcea pe dos culorile.
Nu săpa rădăcina
după lapte şi melacolii.
Era cu-adevărat îngerul meu laş,
sosit de cu seara.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com