| |
|
| |
El tot venea cu mâna goală la cină.
Nu ştia de haină aleasă
şi nici de coroană.
Şi nici regina nu ştia
de ploaia subţiată ca o ramă.
Acesta grădinar era,
dar peste Spendid Parc.
Şi corbul lui din frig rodea.
Regina grădinar avea, dar el trecea
cu cerbul lui.
Adesea floare neagră se numea,
cu numele de nuc.
Şi mâna ei subţire mirosea a miere.
Regina nu trecea cu cerbul lui.
Avea în ceaţă sufletul,
ca peştii lungi, ca steaua udă.
Trecea regina peste pod.
Venea şi grădinarul sur,
cu scara-n mâini, ca o consolă.
Cât de puţin îi ajungea ca rod.
Acesta grădinar era,
dar peste Spendid Parc.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com