| |
|
| |
acolo
lângă torțele crinilor
am înfipt lumânarea în nisip
adânc până la stelele din fântână
sperând să ajungă de astă dată la inima tatălui meu
să înceteze resentimentele şi absenţa
atunci
i-am poruncit să nu
se mai ascundă în oase sfărâmicioase
şi am stat aşa la mormântul lui, cu pumnii strânşi
nemişcată precum o pasăre colibri
înainte de a se retrage dintr-o floare golită
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com