| |
|
| |
Ultima noapte
după o săptămână eşuată de iubire în doi
întinşi pe acelaşi pat conjugat de atâtea mişcări
ca două fantome tăcute într-o îmbrăţişare de piatră
cu cearcănele mele istorice încercând
să şteargă cearcănele lui bolnave printr-o mângâiere
cu mâinile mele analgezice pe fruntea lui febrilă
coşmaruri de o parte şi de alta
urmate de tandreţurile victoriei de a te fi trezit
gurile uscate împărţeau un strugure verde
săruturile se sfâşiau între buzele dulci şi reci
de dimineaţă
uşa deschisă era zid între noi.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Oriana -
2008-09-06 |
Îmi place stilul concentrat și finalul care te lovești ca un zid căzut din senin. Nu mă împac cu versul 2. Poate o rearanjare a cuvintelor ar schimba impresia de banal a acelui "iubire în doi", ceva de genul "după o săptămână [de iubire] eşuată în doi" Ai o schimbare de persoană: în versul 7 ne spui de el și fruntea lui, două versuri mai târziu treci la adresare directă "tandreţurile victoriei de a te fi trezit". Dulceag nestrepezit, finalul primei strofe, deși părea să anunțe acru acel strugure verde, crud.
|
| flabra -
2008-09-06 |
am vrut sa scot in evidenta tocmai banalul iubirii. varianta ta la vs. 2 e buna, dar nu se potriveste in contextul de fata.
"tandreţurile victoriei de a te fi trezit" generalizeaza, nu este o scapare. imi place ultima fraza din comentariul tau. te mai astept!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com