| |
|
| |
Cānd peste noapte scapără amnarul
Īn vatra lunii albe, pān' la os,
Ca un vampir īnfometat, coşmarul
'Şi-nfige-n mine colţii de-abanos.
Pierd la timonă, prin furtună, farul;
Alerg pe jar, īn Indii, dureros;
'Mi-ntoarce iar doar faţa tristă zarul
Şi de pe curcubeu m-avānt īn jos;
Dar dincolo de zbaterea eternă
A spaimelor din coapse către zori,
Plăpānda taină-mi sāngerează-n pernă
Cānd treci prin vis cu paşii tăi uşori.
Rostesc solemn: "Iubito!" ca la teatru
Şi mă trezesc din somn buimac, la patru.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2008-09-06 |
prima jumătate este reușită. a doua nu neaparat. īn partea a doua mi se pare că recitarea devine greoaie. firul logic puțin mai neclar.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com