| |
|
| |
Se spune că raţiunea
a fost din cānd īn cānd mamă bună,
īnsă niciodată fecioară.
(Nu-l mai scrie, Mario, nu-l mai scrie!
Pisează-i pe limbă un distonocalm pentru poeme
şi mai lasă-l īncolo de nebun)
Oglinzile pentru gānduri
asemeni ceasornicelor pentru oameni:
nici unele nici altele nu fac diferenţa
īntre zece ani īnainte sau după,
mai frumoşi sau mai urāţi decāt ceva anume.
(O să-şi taie venele īn oglindă gāndul ăsta.
Acum să te văd dacă e sānge din sāngele tău!)
Gānd:
de astăzi nu īmi mai sărez viaţa
cu femeia lui Lot.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-09-05 |
Buna ideea si ok realizarea... impingerea pe doua planuri (normal, apare si oglinda aici, zice prezent) merge bine, altfel eram intr-un simplism sau mai rau, in desuet.
Vad si o urma de forta, dar parca ar trebui mai multa, nu contenesc sa fiu surprins de unde ai scos poemul premiat, acela avea suflu de te dadea jos din picioare. Sigur, un autor (autoare) nu trebuie sa scrie mereu la fel, dar ar fi indicat sa incercam sa tintim sus... apoi vedem noi unde nimerim, nu Mari? :-)
Oricum, un poem inchegat pe care il apreciez cum se cuvine. Pe alocuri chiar m-am gandit ca pe mine m-ar fi "furat doamna cu coasa"... cred ca pe la oglinzilea alea, dar e mai bine asa cum ai spus-o tu, cu femeia lui Lot.
Andu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com