| |
|
| |
ai prins cerul în mâini i-ai strâns măduva de durere o parte din el ţâşnit-a din tine
m-ai aruncat toamnelor să le fiu
ruginie căutare murindă
întâmplărilor umbră pribeagă
desţelenire apusului
acel ţipăt al tău îmi împleteşte cununa tăcerii în trei
acea clipă în care zgâriat-ai spatele sorţii
încrustată mi-a rămas în călcâi
o duc cu mine abur al paşilor
cum Prometeu îşi ducea tot Caucazul
în inelul de fier
într-un numar îngemănând pământul şi cerul
m-ai lepădat
de sub cingătorile lacrimii.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com