| |
|
| |
de unde vin eu călătorule
e scena unui amfiteatru cu formă de vie
săpat de tata printre alţii pe cînd
îşi mai exercita facultăţile vitale
cu brio pe cînd era beat
de îndrăgibil
dincolo de munţi şi păduri
dincolo de dracule noctambule
şi de certuri pe naţia
lu’ mama lu’ Dumnezeu
de unde vin sunt oameni nu peisaje
de plastic cu manechine
nu ciudăţenii cu fiţe turistice
sunt eu şi tu şi toţi care mai credem
în gramul ăla dubios de omenie
de unde vin singura viţă nobilă
care ne adevereşte e pîinea
şi sarea pămîntului
e tot ce ne ţine liberi şi de nebuni
aşa împreună
de-acolo mi-am montat pe ochi
un fel de risipire turmentată de zădărnicie
pentru că via s-a hîit şi peste ea
sau chiar peste tata creşte pădure
iar bucuria mea
e un fel de vis şi de ciudă
cu lacrimă înghiţită mereu
de mînie
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-09-04 |
Frumos zis pentru multi sa citeasca, pentru putini sa inteleaga... eu m-am aplecat spre apus si am incercat sa simt vantul acela inconfundabil care stiam eu cand eram mic ca batea la inceput de septembrie dinspre Ardeal. Dar n-am mai simtit nimic... ori eu am imbatranit si mi s-au tocit simturile (foarte probabil) ori blocurile au crescut prea inalte intre mine si El, ori pur si simplu Ardealul m-a uitat... pentru ca poate o merit.
Noroc ca mai postezi tu pe aici cate o chestie d-asta... dup-aia imi umplu un pahar cu vin de tarnave si-l dau peste cap dintr-o data... si apoi semnez cu lacrima aia inghitita, mama ei de lacrima!.
Andu
|
| skylander -
2008-09-06 |
andule mă bucur sincer dacă ţi-am răscolit un gram de Argeal în memoria clipei cea repede...care ni s-a înstrăinat...:) e semn că acasă înseamnă acasă pentru amîndoi...şi e bine...:) totul e să nu îmbătrînim scandalos ci aşa...aşezat...cum ne şade fain...la un pahar de vorbă...şi numa' s-avem bahtalo de iştenu' lu' dumnezo...:)
mulţam ptr. popas şi apreciere om bun !
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com