| |
|
| |
sunt alergic la orice formă de zâmbet
trăiesc învelit într-un covor
pe care toată lumea şi-a şters picioarele
îmi ţin bătăile inimii între pumni
şi le eliberez una câte una
ca pe nişte cuţite
sunt alergic la orice formă de iertare
nu pot să donez sânge
n-aş lăsa pe nimeni să îmi poarte vântul turbat
tetania mea în suficienţa răbdării
mai bine merg pe cuie
încercând să absorb sare prin piele
sunt alergic la orice formă de raţiune
preafericite augustin
şi ceilalţi care aţi scris cărţi
despre iubire despre suflet despre speranţă
un adevăr învăţat la şcoala simplă a vieţii
durerea uneşte/fericirea separă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-09-04 |
foarte sugestiva strofa I, iar ultimul vers de asemeni. nu stiu daca tb neaparat sa l amintesti pe augustin acolo, plus ca nu e cel mai fericit exemplu de cavaler al ratiunii pure.
ma gandeam, dupa prima strofa, la un peisaj cu duh si covoare plutitoare pe sub barbile maestrilor zen.
|
| batranutragator -
2008-09-07 |
francisc
merci de trecere si parere. ma bucur ca ai lasat semn.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com