| |
|
| |
Lumea nu se mai încolonează azi
de dor spre Cer.
Coborând treaptă cu treaptă,
pământul se plânge că i-ai lăsat
o scară fără fereastră.
Pentru că am uitat demult
să murim desculţi.
Bat clopote mai mari la noi în sat,
dar nu mai cresc flori pe morminte
şi nimeni nu-şi mai aşteaptă la masă mortul
a treia zi.
Mai scârţâie încă fântâna,
dar n-au mai înflorit de atunci
nuferi pe Jiu.
Ne-au plecat pe rând
toate bunicile care ştiau să toarcă
şi să parfumeze merele coapte.
E tot mai rar primăvară
şi cântă în văzduh
păsări pe care nu le cunoaştem.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-09-04 |
Un poem de tipul "dar George nu mai vine" poate ca ar trebui imbracata ideea intr-o alta forma. Genul acesta de metaforizare pe care am mai numit-o si cu alta ocazie "in serie" parca nu mai suna bine, ma rog, cel putin mie nu imi mai suna bine.
Oricum, daca e sa schimbam doar pe ici, pe colo (vorba lui nenea Iancu) atunci musai ar trebui asa:
1/ "Mai scârţâie încă fântâna,
dar n-au mai înflorit de atunci
nuferi pe Jiu" - de cand, de atunci?
2/ "Ne-au plecat pe rând
toate bunicile care ştiau să toarcă
şi să parfumeze merele coapte" - nu stiu daca e important sa specifici ca acele bunici au plecat "pe rand" sau "toate deodata", cred ca mai important este sa elimini confuzia din conjunctia
"care stiau sa toarca si sa parfumeze merele coapte"
Ma rog, merita rescris, parerea mea.
Andu.
P.S. Te rog sa-mi confirmi primirea premiului, scuze de micul off-topic dar nu ai raspuns la mail.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com