Constantin Liculescu -- Fratele Cel Bun -- poezie

1.

aşa cum ţi-am promis
astăzi sunt fratele tău cel bun
nu te speria nu te da
la o parte
cu pumnii strânşi şi
ochii plezniţi ca
două bile de plastic
eşti legat cu o funie
dinspre picioare
până la gât

2.

aşa că azi îmi vei spune
tot ce vreau
să aud.

ştii exact
de unde să
începi

3.

sunt prietenul tău bun
împart cu tine
ultima ţigară
aşa că nu te teme
intru în tine cu primul fum
şi-ţi aplic lovituri precise
până îţi curăţ
totul

4.
în tine un motor cu
roţi zimţate
îţi spune tot ce
trebuie să faci

sunt gata să
te ascult

5.

respiră adânc
şi uită-te
la mine

de-acum sunt
un om mai bun
îţi dau apă şi
o ploaie acidă
îţi arde gâtul.

poţi să începi
să vorbeşti

6.

vrei să ştii ce te
aşteaptă

deasupra ta construiesc
ce ţi-am promis
maşinăria perfectă unealta
perfectă cu zece degete
ca zece cilindri care vor
presa cu putere
pe umerii tăi

7.

şi acum dă-i drumul prietene
vorbeşte-mi despre lucrurile care
te spală ca pe un
bebeluş uitatul la tv
jucatul la loto o vacanţă la
mare în grecia şi viaţa ta
ca o hartă în coordonate simple
pe care o strâng între braţele mele
până se face
ţăndări

8.

printre dinţi îţi şuieri
proiectele tale bine lustruite
bine aranjate in cateva cutii
ţi-ai construit viaţa admirabil
trebuie să recunosc
lumea de-afară te-a dotat cu
simţ moral şi gust estetic
şi furia mea izbeşte
în tine până te rearanjează
bucată cu bucată în
sertarele în care ţi-ai
planificat viaţa
în întregime

9.

de-acum eşti un om
de gelatină
în faţă îţi sar prietenii tăi
calculele corecte si cursurile
de prim ajutor

nimic nu te mai poate
ajuta îţi spui ultimele cuvinte
şi din tine se aude
o voce spartă în
bucăţi

10.

am aflat totul
nu mai am nevoie
de tine eşti
o jucărie
stricată

cu faţa la geam
aştept ca maşinăria
să te desfacă
rotiţă cu rotiţă